PSD, în zona gri

Partidul Social Democrat ratează zilnic în bătălia cu PNL

PSD nu demonstrează că a înţeles ceva din eşecul politic al guvernării precedente. Liderii actuali din judeţe sunt angrenaţi în bătălia internă, iar mesajul care vine dinspre centru este unul incert, neclar. Cumva ad-hoc au preluat puterea vizibilă din partid Marcel Ciolacu – şi datorită funcţiei publice din fruntea Camerei Deputaţilor – şi Paul Stănescu, un lider până nu demult doar regional prin Oltenia, dar brusc autopropulsat “în capul trebii”, cum se spune la el acasă în judeţul Olt. Ceilalţi şefi de organizaţii stau în expectativă şi încă nu ştiu cum să se poziţioneze. Categoric prima şansă la viitorul Congres o are Marcel Ciolacu, chiar dacă e departe de un lider politic modern, european, însă nu putem uita că recent PSD a fost condus de Viorica Dăncilă, aşa că oricând se poate şi mai rău.

În paralel, se discută despre candidatura lui Sorin Grindeanu pentru funcţia de preşedinte al partidului. Fostul premier a rămas cu o serie de conexiuni interne bune după mandatul de prim-ministru, însă cursa lui Grindeanu spre funcţia supremă în PSD este cumva afectată de discuţiile tot mai intense legate de susţinerea pe care i-o acordă Cozmin Guşă, cel care e privit de mulţi pesedişti, nu doar de lideri, ca un trădător de profesie. Guşă l-a trădat în zorii campaniei prezindenţiale din 2004 pe Adrian Năstase şi a sărit în barca lui Traian Băsescu, apoi acelaşi personaj l-a momit pe Geoană, care a eşuat lamentabil. După aceste episoade, Guşă a tocat la propriu, prin televiziunea sa, PSD şi pe aproape toţi liderii săi. Iar azi, tot Cozmin Guşă îl laudă excesiv pe Sorin Grindeanu şi profeţeşte alegerea sa în funcţia de preşedinte. Să fie oare doar o strategie de iritare şi de compromitere a fostului premier?

În acelaşi timp, primarii pesedişti sunt în derută şi mulţi au deschis negocieri individuale cu PNL. O practică care funcţionează în România de 30 de ani. Parlamentarii partidului sunt şi ei în tratative, fie cu conducerile judeţene, fie cu alte partide. Toată lumea vrea să-şi reasigure un nou mandat. Iar în acest timp, în jurul PSD s-au strâns veşnicii profitori de ocazie, diverşi consultanţi – pe contracte grase – care se grupează în jurul potenţialilor viitori decidenţi din partid. Sigur că proasta guvernare şi aroganţa lui Iohannis vor contribui inevitabil la menţinerea PSD, însă viitorul acestui partid rămâne unul incert, mai ales că electoratul se schimbă de la o zi la alta, oamenii nu mai creditează atât de uşor un partid politic, iar mesajul PSD nu mai există. Discursul social e inexistent, iar cel politic se reduce la deja eternele glumiţe lansate de diverşi lideri modeşti în gândire şi acţiune pe la conferinţele judeţene de alegeri. Atât poate azi PSD!

Add New Post ‹ — WordPress

Gândacii care ne blochează

Cum e umilită o ţară

Autorităţile europene au transmis României că nu îşi poate dezvolta reţeaua de autostrăzi din cauza unei specii rare de gândaci, care ar fi ameninţată de lucrările de construcţii. Sigur că ştirea pare un banc pentru stupizi, însă autorităţile de la Bucureşti iau în serios subiectul. Astfel, ministrul fondurilor europene a declarat că se ia în calcul mutarea gândacilor cu ajutorul feromonilor, potrivit G4Media. Incredibil? Halucinant? Însă cât se poate de real. Dacă până acum puteam să respingem ca nefondate informaţiile privind blocajul manifestat la nivelul UE faţă de construcţia de autostrăzi în România, de acum lucrurile sunt evidente. Graţie gândacului Morimus Funereus.

Totuşi ce fel de ţară e aia care e blocată de nişte funcţionari cu interese de la Bruxelles pe baza unui asemenea motiv?! Ce Guvern e ăla care permite şi chiar contribuie la retrogradarea propriei ţări? Ce blestem e pe capul poporului român să fie blocat dar şi condus de asemenea gândaci?

Predispuși la decădere

România normală – o iluzie

Fenomenul promovărilor politice fără fundament par să acapareze desfăşurătorul guvernamental al ţării.

Impostura şi slugărnicia devin citerii de selecţie ale noilor candidaţi pentru funcţii cu greutate din organele de administrare locală, din legislativ dar şi din executiv.

Dorinţa sinceră de schimbare a cetăţenilor a fost ca de fiecare dată deturnată spre o fundatură din care şansele de remediere par a fi minime. Votul a fost din nou folosit, nu câştigat!

Conceptul de “Românie Normală”, aşa cum a fost vândut, a fost creat ca un produs fabricat, targetat pentru a-şi găsi locul în mintea fiecărui cetăţean responsabil al acestui stat, dar a fost alimentat verbal doar până în momentul votului.

Ca o regulă nescrisă, în ţările lumii civilizate s-a încercat mereu o împărţire echitabilă a puterii din stat din dorinţa de a fi eleminată posibilitatea monopolurilor politico-financiare şi implicit a abuzurilor. Astăzi, România îşi concentrează toate resursele, deciziile, şi chiar speranţele oamenilor în mâinile unor impostori ce pledează pentru un concept de normalitate doar propagandistic, pe care însă îl distrug zi de zi prin deciziile, hotărârile pe care le iau. Toate în detrimentul poporului pe care îl reprezintă şi în totaliate în folosul coloşilor economici de la nivel european si mondial. Trădarea românilor se face în folosul unor conglomerate financiare, nu în favoarea altor state, ca pe vremuri.

Fundătura devinde cu atât mai adâncă cu cât aşteptările din partea generaţiei tinere se diminuează sistematic. O generaţie lipsită de empatie, moralitate, cultură, dar mai ales disciplină nu poate debloca impasul. Discrepanţele se adâncesc si ele tot mai mult. Legătura politician-cetăţean este caracterizată de o ruptură ce pare a fi iremediabilă în cazul tinerilor implicaţi politic. Cei mai mulţi au o abordare speculativă, de moment pentru a ştii unde să se îndrepte ulterior şi să dobândească poziţiile mult dorite. Alegerea partidului pe criterii doctrinare, ideologice, de guvernare a ţarii a fost uitată cu mult în urmă. Tinerii de azi din partidele politice se comportă ca nişte zilieri politici. Fără orizont.

Probabil exemplele zilnice de reuşită ale unor incompetenţi, parveniţi social, oameni lipsisţi de scoală şi moralitate sunt motive persistente de degradare continuă a viziunii asupra şanselor de reuşită prin muncă si corectitudine.

Schimbările reale provin dintr-o dorinţă colectivă, puternică, onestă şi de perspectivă! Mai e posibilă o asemenea schimbare?

Românii, singuri în faţa istoriei recente

Poporul român nu este reprezentat de nimeni în momentul de faţă. Suntem cea mai singură naţiune din peisajul european. Urmează o nouă criză economică mondială, orchestrată de cei care deţin controlul financiar al planetei, iar România e singură cuc. Cine ar trebui să reprezinte interesele cetăţenilor? Să îi luăm pe rând.

Klaus Iohannis. Este în momentul de faţă cel mai reprezentativ om al statului român, are în spate milioane de voturi, controlează partidul care se află la guvernare, structurile sensibile ale statului, parte din presă. Probabil şi fanii lui Iohannis sunt conştienţi că omul doreşte doar să-şi sporească puterea personală şi să se achite faţă de sponsorii săi politici externi.

Parlamentarii. În momentul de faţă aleşii neamului au o singură preocupare: cum îşi recâştigă poziţia eligibilă pe listă, partidul nu mai contează pentru unii dintre ei. E greu de crezut că mai există câte un parlamentar – poate cu rare excepţii – chiar preocupat de bunul mers al societăţii.

Serviciile secrete. Aici mai sunt ofiţeri patrioţi, însă conducerile structurilor de informaţii au ajuns atât de politizate (în ciuda afirmaţiilor legate de depolitizare) încât rezultatele se văd atunci când vorbim despre jefuirea resurselor încă existente ale statului român. Practic, România e furată de 30 de ani -terenurile agricole se vând oricărui cetăţean străin, pădurile se taie în continuare, profitul din exploatările resurselor minerale ajunge la companii străine, etc.

Mass-media. Trusturile de presă din România au în general o agendă personală care ţine de profit sau de influenţarea politicului, ceea ce se traduce tot prin beneficiu economic în final. Mai găsim interes pentru redresarea ţării în presa de nişă, în cazul unor jurnalişti sau lideri de opinie neconectaţi politic sau în alte sfere de interes.

Biserica. Biserica Ortodoxă Română este decuplată social şi cultural de popor. Chiar dacă în unele oraşe, comune, sate bisericile sunt pline duminica sau de sărbători, predicile de final ale preoţilor care slujesc nu sancţionează derapajele sociale, corupţia endemică, lenea, şmecheria, etc. Popii şi şefii lor fie vorbesc abstract, fie îi linguşesc pe potentaţii zilei, pe primari, parlamentari, miniştri, pentru a obţine fonduri în disperarea lor de a construi ziduri cu pretenţii de lăcaş de cult. Mai simplu ar fi ca în fiecare duminică preoţii să îndemne enoriaşii să citească Biblia. Dar probabil că asta se întâmplă foarte rar.

În acest trist decor, românilor nu le mai rămâne decât să se descurce (pardox de veacuri pentru un popor considerat “descurcăreţ”) aşa cum pot, însă orice privire spre una dintre instituţiile amintite e fără speranţă…

PSD face jocul lui Iohannis?

Klaus Iohannis este în momentul de faţă şeful de facto al PNL, premierul în exerciţiu şi stăpânul lui Ludovic Orban, pe care l-a luat din postura de şomer şi l-a instalat în fruntea executivului. După cum ar spune unii bucureşteni, domnu’ Klaus e şeful la România. La cum se mişcă grupul de interese ţesut în jurul preşedintelui României este evident că mai există un obiectiv: pulverizarea PSD şi trimiterea partidului într-o neagră opoziţie.

Poate unii ar spune că PSD a mai trecut perioade de opoziţie şi că e mai simplu să stai pe margine şi să critici. Doar că PSD de azi nu mai are nicio legătură cu vechiul partid, condus de Năstase, Geoană, Ponta. Acum în funcţiile cheie din judeţe şi de la centru e plin de baroni de rit nou, care nu doresc decât funcţii şi privilegii, oameni cărora valorile de stânga nu le spun nimic. Pe vremuri Ion Iliescu vorbea despre “îmburgheziţii” din partid, în perioada în care liderul social-democrat era în conflict mocnit cu Adrian Năstase. Atunci se referea la echipa de lideri PSD din ţară care roiau în jurul fostului premier, însă respectivii erau în general oameni pregătiţi, cu educaţie serioasă, însă acum nici nu se mai pune problema ca partidul să beneficieze de o resursă umană măcar apropiată de nivelul celor din guvernarea Năstase.

Revenind în prezent, PSD face eforturi să comunice publicului că e gata de o schimbare în bine, după perioada Dragnea, doar că nu e clar cum se va produce reforma. Cu Mihai Tudose proaspăt revenit după un slalom aproape incredibil: europarlamentar pe listele Pro România, votant disciplinat al guvernului Iohannis-Orban şi azi membru de bază al PSD?! Sau cu Marius Oprescu de la Olt, apropiat de clanul Bercea, cel care îl înlocuieşte – evident formal – pe baronul Paul Stănescu? Sau poate va reuşi baronul de Neamţ, Ionel Arsene, să reformeze partidul?

În acest context complicat pentru PSD mai lipseşte elementul alegerilor anticipate, dorinţa expresă a preşedintelui Iohannis. Aseară, liderul interimar al partidului, Marcel Ciolacu, a anunţat că partidul depune moţiune de cenzură în urma angajării răspunderii Guvernului. O mare greşeală! Mai ales că proiectul de lege pentru care Orban şi-a asumat răspunderea nu este unul cu impact major asupra populaţiei, ci afectează doar interesele politice ale PSD, dar chiar şi ale PNL, care are mulţi primari în exerciţiu, ce nu sunt încântaţi de alegerile în două tururi. PSD ar putea să explice publicului faptul că deşi are la îndemână instrumentul moţiunii nu doreşte să facă jocul lui Iohannis şi să arunce ţara în haos guvernamental, după trei luni de la învestirea actualului executiv. Dacă PSD intră în jocul lui Iohannis atunci îşi semnează singur condamnarea. Poate chiar asta e misiunea unora dintre cei care acum conduc partidul?!

Dictatura de catifea

Klaus Iohannis a obţinut mai uşor decât spera tot ce şi-a dorit Liviu Dranea. Pentru că fostul lider al PSD este un tip fără viziune şi mai ales a fost înconjurat de oameni slabi, de tot felul de atârnători şi mici speculanţi politici, România a ajuns azi în pragul unei dictaturi. Sigur nu în sensul clasic al termenului, însă nici democraţie nu se poate numi forma fără fond care a cuprins toată ţara. După ce Dragnea, ajuns puşcăriaş între timp, şi-a bătut joc de scorul impresionant al PSD din 2016, Iohannis a preluat puterea fără nicio problemă, iar acum nu mai există decât un mare dezechilibru al forţelor în statul român. De ce? Pentru că preşedintele României controlează Guvernul şi în curând va avea la telecomanda de la Cotroceni şi butonul numit Parlament. PSD dacă merge în acest ritm al conservării puterii unor baroni şi al reciclării formale a unor organisme interne nu va reuşi să fie un opozant serios al actualei forme de guvernământ.

După cum involuează lucrurile este posibil ca după viitoarele alegeri parlamentare să avem o guvernare mult mai proastă şi antiromânească decât a fost cea semnată Băsescu-Boc. Atunci PSD încă dădea semne de vitalitate parlamentară şi cu toate acestea fostul preşedinte-marinar şi-a atins toate punctele din agendă, în detrimentul românilor. Să nu uităm că după guvernarea pedelistă România a rămas pârjolită la propriu. Probabil că mulţi au uitat, dar zilele acestea îşi reamintesc anumite scheme şi tipare. Prea târziu, mult prea târziu.

Tot cu broaştele râioase? Tot cu alea?

Rareş Bogdan nu mai suportă. Omul care s-a îmbogăţit masiv din contracte cu statul e revoltat că broaştele râioase din politică i-au invadat partidul. Mă rog, e mult spus partidul său, pentru că domnu’ Rareş e de puţină vreme în PNL. Dar ca orice om orientat el îşi apară sinecura politică; cum ar fi reuşit un aşa-zis jurnalist să prindă o poziţie de europarlamentar fără o plapumă politică generoasă?

Revenind la afirmaţiile lui Rareş Bogdan ne întrebăm cu toţii cum se simt simandicoşii domni Câmpeanu, rectorul galactic considerat omul serviciilor şi Daniel Constantin, traseist calificat deja la locul de muncă. Toată presa de cazarmă i-a lăudat pe traseiştii care au dezartat din Pro România, Orban i-a băgat în staul iar acum Rareş Bogdan îi face broaşte râioase. Păi se poate? E de aşteptat ca traseiştii din Pro să plece la PSD acum după jignirea supremă sau încearcă un tratament pentru a scăpa de râie? Poate are domnu’ Rareş ceva creme pentru combaterea bolilor de piele.

Iresponsabilitate şi ticăloşie

PNL a ajuns la guvernare pe uşa din dos a democraţiei, prin demersurile anticonstituţionale ale preşedintelui Klaus Iohannis, ajutat de traseiştii de profesie din Parlament şi de unele structuri ale statului mult prea implicate în politică. Ce a rezolvat Iohannis? Totul, pentru el şi grupurile de interese externe pe care le reprezintă. Toate măsurile luate de incoerentul cabinet Orban favorizează marile capitaluri, multinaţionalele şi transferă povara fiscală pe umerii românilor. Cu toate că pe termen scurt s-a achitat de sarcină, Iohannis vrea puterea totală şi forţează anticipatele, profitând de slăbiciunea PSD, partid care vrea să se recompună dar nu prea ştie cum.

Astfel s-a ajuns în situaţia în care la două luni de la numirea noului guvern să se discute public despre demisia premierului surogat Ludovic Orban, fost şomer, impus în fruntea executivului doar ca simplu executant al unor ordine venite de la Palatul Cotroceni. Mai mult, PNL se declară dispus să voteze o eventuală moţiune de cenzură, dacă PSD îşi va asuma acest demers. În ce ţară se mai poate întâmpla aşa ceva?

Ce face Iohannis seamănă izbitor cu ce a făcut Liviu Dragnea, care până să fie închis a căutat să-şi exercite puterea prin soluţii de tip proxy, prin promovarea şi susţinerea unor nulităţi politice.

Cei mai masochişti dintre pământeni?

Dacă ar veni un extraterestru în România ar concluziona instant că cetăţenii acestei ţări sunt cei mai masochişti dintre pământeni. Astfel, străinul dintr-o altă galaxie şi-ar putea explica paradoxul pe care această ţară îl trăieşte periodic, după ce românii împing la guvernare partide de dreapta, sau, mă rog, asumate astfel. Nicio entitate pământească nu ar înţelege cum e posibil ca un partid ca PNL, care evident că nu e capabil să guverneze, poate creşte în sondaje până spre 50%.

Niciun alt partid de pe glob nu şi-ar permite să ia măsuri atât de haotice şi impopulare fără ca cetăţenii să aibă vreo minimă reacţie. PNL, la fel ca fostul PDL, poate tăia salarii, pensii, poate bloca orice majorare de alocaţii, dovedind o lipsă crasă de viziune economică. În timp ce poporul tace. Ameţit de propagandă şi diversiuni.

Dacă lăsăm scenariile SF deoparte, putem redeveni serioşi încercând să înţelegem ce se pregăteşte de fapt pentru viitoarele alegeri. Probabil un soft mult mai performant, care poate da undeva peste 50% din voturi direct PNL.

PSD, la cota de avarie

Partidul Social Democrat e cam praf. Mandatul dezastruos al lui Dragnea a adus PSD la un scor în sondaje în jur de 20%. Nu asta ar fi marea problemă, pentru că în trecut partidul a mai trecut prin şocuri electorale, chiar după o guvernare relativ coerentă. Spre exemplu, în 2005, după victoria în congres a lui Mircea Geoană, PSD avea 15% în intenţiile de vot. Şi a depăşit momentul. Acum, însă, situaţia e mult mai gravă, în principal din cauza distrugerii mecanismelor interne de organizare. Practic, filialele PSD au ajuns un fel de fantome, de forme fără fond, din cauza promovării de către centrala partidului a unor şefi de organizaţii foarte slabi.

Pe de altă parte, liderii care acum promit un nou PSD din februarie sunt fix aceiaşi care l-au girat, linguşit şi susţinut total pe Liviu Dragnea. Ce credibilitate au ei?

Categoric că în România ar fi nevoie de o construcţie de stânga însă pentru asta sunt necesare mai multe mutări politice şi schimbări de fond. O alianţă între PSD şi Pro România ar fi necesară, dar nu suficientă. Cumva regăsim prin judeţe aceleaşi personaje care s-au mutat de la PSD la Pro în ideea că alături de Victor Ponta vor mai prinde un mandat, fie la locale, fie la parlamentare. Nu există prea multe “lumini” politice azi nici în PSD, dar nici în Pro România. O construcţie de stânga ar avea nevoie de feţe noi, de lideri autentici, de tineri pregătiţi şi nu de atârnători sau cocalari de partid.

Nu sesizăm vreo dorinţă din partea PSD de schimbare reală. Acelaşi grup încearcă diverse combinaţii pentru schimbarea imaginii şi cam atât. Se discută acum despre revenirea în partid a celor executaţi de Liviu Dragnea, dar nimeni nu spune că ei au fost excluşi cu votul celor care decid şi azi. Marcel Ciolacu, Gabriela Firea şi alţii se numără printre cei care i-au executat pe Sorin Grindeanu şi pe Victor Ponta. Dacă pe fostul premier timişorean îl vor în PSD, pe Ponta nu. E greu de imaginat o regrupare a stângii fără Victor Ponta, pentru că liderul Pro România este singurul animal politic autentic din filmul acesta. Stânga din România duce lipsă de comunicatori, iar Ponta e singurul care poate transmite un mesaj politic coerent la nivel naţional.

Mergând pe scenariul vehiculat în media despre o posibilă revenire şi candidatură a lui Sorin Grindeanu pentru funcţia de preşedinte, cu cine va lucra acesta în eventualitatea că va ajunge liderul PSD? Care vor fi resorturile interne ce se vor activa brusc astfel încât partidul să depăşească hăul în care se află.

Nu există soluţii instant pentru PSD; partidul nu are timp şi probabil că nici nu e pregătit pentru o reală schimbare. Se caută scurtături şi scheme de supravieţuire politică. Avantajul cel mare e că PNL guvernează prost şi are o echipă guvernamentală sub cea a cabinetului Dăncilă. Pe acest fond PSD poate recupera teren, însă tot nu e suficient pentru o consolidare pe termen lung. Doar viziunea politică şi reorganizarea pe baze corecte în teritoriu pot reclădi un partid politic. Cu ultracentralizarea deciziei şi cu politica făcută la televizor nu se rezolvă nimic. Doar se cârpeşte.