Predispuși la decădere

România normală – o iluzie

Fenomenul promovărilor politice fără fundament par să acapareze desfăşurătorul guvernamental al ţării.

Impostura şi slugărnicia devin citerii de selecţie ale noilor candidaţi pentru funcţii cu greutate din organele de administrare locală, din legislativ dar şi din executiv.

Dorinţa sinceră de schimbare a cetăţenilor a fost ca de fiecare dată deturnată spre o fundatură din care şansele de remediere par a fi minime. Votul a fost din nou folosit, nu câştigat!

Conceptul de “Românie Normală”, aşa cum a fost vândut, a fost creat ca un produs fabricat, targetat pentru a-şi găsi locul în mintea fiecărui cetăţean responsabil al acestui stat, dar a fost alimentat verbal doar până în momentul votului.

Ca o regulă nescrisă, în ţările lumii civilizate s-a încercat mereu o împărţire echitabilă a puterii din stat din dorinţa de a fi eleminată posibilitatea monopolurilor politico-financiare şi implicit a abuzurilor. Astăzi, România îşi concentrează toate resursele, deciziile, şi chiar speranţele oamenilor în mâinile unor impostori ce pledează pentru un concept de normalitate doar propagandistic, pe care însă îl distrug zi de zi prin deciziile, hotărârile pe care le iau. Toate în detrimentul poporului pe care îl reprezintă şi în totaliate în folosul coloşilor economici de la nivel european si mondial. Trădarea românilor se face în folosul unor conglomerate financiare, nu în favoarea altor state, ca pe vremuri.

Fundătura devinde cu atât mai adâncă cu cât aşteptările din partea generaţiei tinere se diminuează sistematic. O generaţie lipsită de empatie, moralitate, cultură, dar mai ales disciplină nu poate debloca impasul. Discrepanţele se adâncesc si ele tot mai mult. Legătura politician-cetăţean este caracterizată de o ruptură ce pare a fi iremediabilă în cazul tinerilor implicaţi politic. Cei mai mulţi au o abordare speculativă, de moment pentru a ştii unde să se îndrepte ulterior şi să dobândească poziţiile mult dorite. Alegerea partidului pe criterii doctrinare, ideologice, de guvernare a ţarii a fost uitată cu mult în urmă. Tinerii de azi din partidele politice se comportă ca nişte zilieri politici. Fără orizont.

Probabil exemplele zilnice de reuşită ale unor incompetenţi, parveniţi social, oameni lipsisţi de scoală şi moralitate sunt motive persistente de degradare continuă a viziunii asupra şanselor de reuşită prin muncă si corectitudine.

Schimbările reale provin dintr-o dorinţă colectivă, puternică, onestă şi de perspectivă! Mai e posibilă o asemenea schimbare?

Românii, singuri în faţa istoriei recente

Poporul român nu este reprezentat de nimeni în momentul de faţă. Suntem cea mai singură naţiune din peisajul european. Urmează o nouă criză economică mondială, orchestrată de cei care deţin controlul financiar al planetei, iar România e singură cuc. Cine ar trebui să reprezinte interesele cetăţenilor? Să îi luăm pe rând.

Klaus Iohannis. Este în momentul de faţă cel mai reprezentativ om al statului român, are în spate milioane de voturi, controlează partidul care se află la guvernare, structurile sensibile ale statului, parte din presă. Probabil şi fanii lui Iohannis sunt conştienţi că omul doreşte doar să-şi sporească puterea personală şi să se achite faţă de sponsorii săi politici externi.

Parlamentarii. În momentul de faţă aleşii neamului au o singură preocupare: cum îşi recâştigă poziţia eligibilă pe listă, partidul nu mai contează pentru unii dintre ei. E greu de crezut că mai există câte un parlamentar – poate cu rare excepţii – chiar preocupat de bunul mers al societăţii.

Serviciile secrete. Aici mai sunt ofiţeri patrioţi, însă conducerile structurilor de informaţii au ajuns atât de politizate (în ciuda afirmaţiilor legate de depolitizare) încât rezultatele se văd atunci când vorbim despre jefuirea resurselor încă existente ale statului român. Practic, România e furată de 30 de ani -terenurile agricole se vând oricărui cetăţean străin, pădurile se taie în continuare, profitul din exploatările resurselor minerale ajunge la companii străine, etc.

Mass-media. Trusturile de presă din România au în general o agendă personală care ţine de profit sau de influenţarea politicului, ceea ce se traduce tot prin beneficiu economic în final. Mai găsim interes pentru redresarea ţării în presa de nişă, în cazul unor jurnalişti sau lideri de opinie neconectaţi politic sau în alte sfere de interes.

Biserica. Biserica Ortodoxă Română este decuplată social şi cultural de popor. Chiar dacă în unele oraşe, comune, sate bisericile sunt pline duminica sau de sărbători, predicile de final ale preoţilor care slujesc nu sancţionează derapajele sociale, corupţia endemică, lenea, şmecheria, etc. Popii şi şefii lor fie vorbesc abstract, fie îi linguşesc pe potentaţii zilei, pe primari, parlamentari, miniştri, pentru a obţine fonduri în disperarea lor de a construi ziduri cu pretenţii de lăcaş de cult. Mai simplu ar fi ca în fiecare duminică preoţii să îndemne enoriaşii să citească Biblia. Dar probabil că asta se întâmplă foarte rar.

În acest trist decor, românilor nu le mai rămâne decât să se descurce (pardox de veacuri pentru un popor considerat “descurcăreţ”) aşa cum pot, însă orice privire spre una dintre instituţiile amintite e fără speranţă…