Oricine poate conduce azi PSD

Liviu Dragnea a negociat cu Iohannis. A ajuns la pușcărie. Viorica Dăncilă a negociat cu Iohannis. PSD a obținut un scor jenant la alegeri. Marcel Ciolacu a negociat cu Iohannis pentru anticipate. Oare ce urmează?

Partidul Social Democrat și-a pierdut toate reflexele democratice interne, după perioadele Dragnea și Dăncilă. Dacă în trecut era un partid greu de condus și de administrat, cu structuri funcționale, lideri autentici, filiale puternice, azi PSD trăiește politic exclusiv de pe urma incapacității celorlalte partide de a performa.

Cine e mai tare în gură și are tupeu poate conduce azi Partidul Social Democrat. De câteva zile, vedem un tandem comic ce se produce pe televiziuni sau pe rețelele de socializare. Cei doi șefi de campanie ai PSD, Mihai Tudose – care a profitat de Pro România pentru a ajunge europarlamentar – și Claudiu Manda. Primul rămâne în zona glumițelor interminabile cu iz de autobază de Brăila, iar cel de-al doilea face eforturi să scoată câte o declarație mai interesantă, în timp ce ochii îi fug în toate părțile. Fraze scurte, idei puține, viziune zero. Atât poate PSD azi?! Asta e imaginea unui partid care pretinde că îi reprezintă pe cei mai mulți dintre români?

Să nu îl uităm și pe cel care conduce azi PSD, domnul Marcel Ciolacu. Acesta face eforturi să se prezinte ca un lider echilibrat, calm, cu disponibilitate spre negociere cu toate grupările din partid. El este secondat de liderul de facto de la PSD Olt, Paul Stănescu. În timp ce Ciolacu pleacă la Bruxelles cu traducătorul după el, domnul Stănescu face jocul anticipatelor și anunță peste tot că e normal ca PSD să susțină acest demers. Dar oare ce e în spatele celor patru menționați mai sus? Filialele Brăila, Dolj, Buzău și Olt? Până nu demult se comenta că nu e normal ca cele mai puțin dezvoltate județe ale țării să dicteze în PSD și se prezenta ca exemplu negativ Teleormanul. Dar Oltul cum e? Vreo oază de dezvoltare?

Pe de altă parte, dacă privim spre filialele din vestul și centrul țării ale PSD nu găsim vreo lumină politică. Tot felul de obedienți care s-au gudurat pe lângă Liviu Dragnea conduc multe din organizații. Aceiași șefi de partid au ridicat-o în slăvi pe Viorica Dăncilă, iar azi sunt aliniați în fața lui Marcel Ciolacu.

S-a discutat la un moment dat despre candidatura lui Sorin Grindeanu pentru funcția de președinte al PSD, însă se pare că a fost doar o manevră bine clocită de unii pentru a-l scoate pe fostul premier din conducerea ANCOM. Oricum, doar naivii ar fi putut să creadă în această variantă, mai ales că Grindeanu a ținut legătura în ultimii ani, după ieșirea din politică, fix cu cei care acum conduc partidul. Și care l-au lăsat în aer la moțiunea de cenzură în 2017, după ce l-au exclus din partid. Și-ar fi imaginat cineva că toți sforarii de azi de la vârful PSD se dau la o parte pentru a-i preda partidul la cheie lui Sorin Grindeanu? Puterea se ia, nu se dă!

Una peste alta, Partidul Social Democrat este astăzi un vehicul pentru cei care se află pe funcții și care doresc cu orice preț să fie aleși în viitorul Parlament. În prezent în fiecare județ există un număr mare de parlamentari PSD care au ajuns în legislativ ca urmare a rezultatelor remarcabile din 2016. Toți aceștia știu că doar câțiva dintre ei vor mai prinde locuri eligibile pe liste…va urma un lung șir de trădări și sabotaje interne, pentru că autoritatea de la vârful partidului nu mai există. E doar o mare vânzoleală și o tranzacționare disperată pentru funcții…

PSD, imposibil de modernizat?

Fostul ministru al culturii, Ionuț Vulpescu, a publicat o analiză obiectivă a situației în care se află azi cel mai mare partid al țării

“O criză e un indicator de demnitate: îți arată unde ești, cât ai pierdut, dacă ai puterea de a recunoaște erorile comise și care sunt șansele de a le repara. PSD, recunoaștem sau nu, e în criză. Dubla pierdere – cursa prezidențialelor și a europarlamentarelor – alături de ieșirea de la guvernare, constituie proba fundamentală nu a oricăror greșeli, ci a greșelilor repetate. Greșeli sistematice, care impun urgent o revizuire drastică a construcției instituționale a partidului, a raporturilor dintre aceste instituții și partid, în ansamblul său.

Ca să avem demnitatea de a cere din nou votul electoratului, trebuie să demonstrăm că s-a schimbat ceva. Să le dăm un discurs despre reformă nu e suficient. De fapt, e nimic. Oamenii așteaptă rezultatele unor acțiuni de reformare. Reforma înseamnă oameni, idei și acțiuni, dincolo de o revizuire a mentalităților cu care am ambalat o ideologie față de care am rămas tot mai departe. Reforma nu se poate rezuma doar la schimbarea unor lideri, trebuie să schimbăm felul în care ne adresăm cetățenilor, plecând de la realitățile societății românești actuale.

Raportul de față este un exercițiu de sinceritate în primul rând cu mine însumi, dincolo de orice datorie morală sau profesională. E un risc asumat. Însă doar așa partidul va rămâne viu. Documentul de față prezintă echidistant ceea ce s-a făcut bine în plan economic, social și politic, de către PSD, în ultimii ani, dar mai ales ce s-a făcut rău.

Am obținut, în urma acestei analize, 40 de probleme care au împiedicat să se vadă binele de atâta rău. Sunt 40 de motive pentru care electoratul și-a retras votul de încredere față de noi. În același timp, soluțiile oferite în finalul acestei analize, odată aplicate, au capacitatea de a ne reconfirma ca reprezentant al stângii românești. În esență, PSD are nevoie de reforma structurii ideologice, reluarea procesului de democratizare a partidului, revitalizarea TSD pentru a deveni un for politic atractiv pentru tânăra generație, respectiv de organizarea alegerilor libere și corecte pentru funcțiile de conducere din organizațiile locale.

Timp de 30 de ani, stânga românească a contat pe noi. Seduși de gloria rădăcinilor noastre, nu mai știm cum e să privim în viitor. Reforma pleacă de la această schimbare a modului de a privi. Privind exclusiv înapoi, mai ales fără a înțelege mai nimic din modelele pe care le-am avut și din istoria partidului nostru, vom rămâne înapoia timpurilor noastre. Prin contra-selecție, am pierdut îndemânarea de a produce lideri politici și de a forma oameni politici care să asigure generații sănătoase ale social-democrației.

E adevărat, PNL a trimis guverne slabe, a căror înnoire ridicolă merge în contradicția democrației. Dar nu e suficient să criticam PNL. Pentru a pune ceva nou și funcțional în loc, trebuie să ne facem autocritica, să fim mai buni decât cei pe care îi criticăm. Altminteri ne arătăm cu degetul unii pe alții, în timp ce ne schimbăm scaunele între noi. Raportul meu a fost scris având toate aceste lucruri în vedere. E felul meu de a vă transmite că „reforma”, cuvântul hiperabuzat al societății, se aplică în PSD, iată, ca un proiect politic: 40 de probleme și 4 axe de soluții pentru reformare, pentru un partid care va avea capacitatea să ofere un proiect de țară.”

Prezentarea făcută de fostul ministru în cadrul Consiliului Național al PSD poate fi accesată AICI.

România se sufocă

Ce se întâmplă în politica de la Bucureşti de câţiva ani depăşeşte orice imaginaţie. În cel mai rău şi stupid sens. Există câteva găşti care se răfuiesc între ele, dar în acelaşi timp sunt legate prin fire nevăzute ce conduc la resurse. La bani publici. Partidele politice se comportă aproximativ la fel, sunt preocupate de putere, însă nu pentru a munci în favoarea românilor, ci pentru a-şi exercita influenţa în cât mai multe domenii. De fapt, partidele sunt în slujba unor lideri din Bucureşti care au extensii umane în teritoriu.

Va urma