Atacul furibund de tip boloşian la adresa oamenilor care lucrează în sistemul public, girat stupid de către noul PSD, nu va fi uitat prea rapid. Cum ar putea cineva să ne explice mojicia guvernanţilor – ei fiind primii bugetari cu privilegii – la adresa tuturor celor care au ales un traseu profesional la stat. De ce îşi permite unul Boloş să râdă atunci când anunţă o serie de măsuri haotice, chipurile care ar contribui la risipa din bani publici. Care evident că este reală! Corp bugetar – aici nu ne referim la educaţie, sănătate – mai umflat ca în România nu există niciunde. Dar de aici până la hăhăiala de tip băsescian adoptată de actuala coaliţie e cale lungă…

Pentru a veni în sprijinul premierului Marcel Ciolacu, care şi-a angrenat partidul într-o mare capcană, recomandăm o măsură de bun simţ pe care guvernul o poate lua: inventarierea reală a bărfotecarilor (termenul e adaptat) din instituţiile publice. Este vorba despre miile de clienţi politici ascunşi în posturi călduţe în sistemul public, personaje care niciodată nu semnează, nu răspund, nu au sarcini clare. Există o adevărată reţea de astfel de bârfotecari priponiţi te miri pe unde, în poziţii definite incert prin fişele de post. Prin natura (ne)muncii lor, ei colportează zilnic bârfe, poveşti de tot felul, tras sfori, manipulează, se dau utili şi implicaţi, iar apoi duc în exterior (de regulă în zona politică) tot ce se întâmplă într-o instituţie. Pe scurt, sunt plătiţi ca să încurce! De ce le spunem bârfotecari? Pentru că termenul reprezintă un mix între discotecă şi bibliotecă… adică niciuna, nici alta… la discotecă nu poţi citi, la fel cum nu poţi dansa în bibliotecă.