Sursa foto: Facebook.com

Exact așa sună și concluzia Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara care, după o analiză la sânge a documentelor, a cerut excluderea din profesie a zapciului Gheorghe Brad, fost procuror DIICOT, pe 4 (patru) motive de miopie acută față de echipa de profesioniști, antrenată de Alina Sperlea (fostă Sasu), consilier local de Dumbrăvița! Una peste alta, comisia de anchetă a reușit să demonstreze, fără prea multe cunoștințe de trigonometrie sau despre bucla negativă a sinusoidei, că oscilația mișcărilor suveraniste din rândul lotului ACS Sperlea duce la o singură concluzie – că avem de a face cu o echipă de aventurieri cu cheiță, clădită pe principii ofițerești și bazată pe un oportunism tactic, a cărui menire a fost – așa, cel puțin, indică desfășurarea faptelor! – să dibreleze ANAF-ul și să umple golul operativ, lăsat liber de blegirea și lentoarea statului de drept.

Că, de-a lungul timpului, pe alte analize punctuale, cu tot atâtea ocazii, au mai urmat alte trei hotărâri de exmatriculare în ce-l privește pe portărelul Gheorghe Brad, e mai puțin important. Chestiunea relevă doar caracterul repetiv și stofa lotului de jucători de la ACS Sperlea! Cert e că mult mai interesante sunt schemele de joc complexe care au făcut ca, nici măcar azi, după 12 ani de urmăriri silite, statul român să nu fie în stare să-i scoată din buzunarele Alinei Sperlea debitul de 6,9 milioane de lei, pe care i l-a impus la plată, chiar pe data de 6 iulie 2012, așa cum rezultă din Raportul de Inspecție Fiscală cu nr. 6791. Și primul motiv, așa cum rezultă din concluziile subordonaților Curții de Apel Timișoara, are legătură cu jocurile din deplasare ale echipei ACS Sperlea. Mereu pe teren neutru, fără spectatori și întotdeauna învingătoare, la scor de neprezentare. Noroc curat, nu alta!

Acum, ca să fie limpede pentru toată lumea, schema tactică de miuță a fost după următorul model. De fapt, vorbim despre o confuzie (ne)voită între două locații ale biroului executorului judecătoresc Gheorghe Brad, recte Moldova Nouă (Caraș-Severin) și Timișoara (Timiș). Lucru care rezultă, clar ca lumina zilei, din toate actele de excutare silită, care au în antet două adrese, din tot atâtea localități diferite. Mai mult, există înscrisuri care demonstrează că toată joaca asta de-a baba oraba, care nu a făcut decât să deruteze licitatatorii reali, băncile și ANAF-ul, aveau pe dovezile de comunicare adresa din Timișoara, în timp ce licitația se ținea la Moldova Nouă. Toate astea deși, conform Ordinului Ministrului Justiției, executorul avea titularizare în circumscripția Moldova Nouă, acolo unde, pe literă de lege, ar fi trebuit să-și desfășoare activitate profesională, în mod exclusiv.

Mai exact, conform prevederilor art. 8 din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești, aceștia își îndeplinesc atribuțiile pe raza Curții de Apel, în orizontul căreia se află Judecătoria pe care lângă funcționează. Mai mult, așa cum rezultă din legislație, actele de executare silită se îndeplinesc numai la sediul biroului executorului judecătoresc sau bunului executat, nicidecum la vreun alt sediu. Așa că a fost extrem de simplu pentru Consiliul de Disciplină să constate că executorul judecătoresc Gheorghe Brad a funcționat ilegal în sediul din Timișoara, lucru care a dat mari bătăi de cap atât Fiscului cât și băncilor, entități care erau în urmărirea soților Marius și Alina Sasu pentru recuperarea unor debite, nu au găsit sălile de licitații! Cert e că singurii care nu au avut probleme cu orientarea spațio-temporală și care au avut mereu noroc să intre pe ușa potrivită au fost coechipierii de la ACS Sperela!

Olimpici fără frontiere

Vânzarea de bunuri din patrimoniul soților Marius și Alina Sasu, chiar către creditorii acestora, a fost cel de-al doilea motiv pentru care comisia de disciplină a decis excluderea din profesie a lui Gheorghe Brad. În primul rând, trebuie specificat că dipozițiile Codului de Procedură Civilă prevăd, în mod imperativ: ”… creditorii urmăritori sau intervenienți nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preț mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat”. Evident, și aici, totul a rămas doar la nivel de hârtie! Nu de alta, dar Radislav Stoicovici și Cătălin Brindeszku, unchiul și concubinul Alinei Sperlea, s-au întrecut în competiții, în calitate de… creditori, așa cum rezultă clar și limpede din ofertele de participare la licitațiile organizate într-o serie de dosare de executare silită.

Și nu doar că cei doi, din postura de creditori ai soților Marius și Alina Sasu, au alergat ca să-i securizeze averea consilierei locale și să o ascundă de ANAF, dar și-au și adjudecat bunurile la prețuri cu mult sub valoarea de 75%, în ciuda dispozițiilor legale: dosar 4/2013 – imobil adjudecat de Cătlin Brindeszku (Cătă Răgușitu’) la prețul de 36.000 lei, adică la 13.09% din evaluarea de 275.000 lei; dosar 6/2013 – imobil cumpărat de același concubin al Alinei Sperlea pentru suma de 1.320 lei, la o valoare de 15,17% dintr-o evaluare de 8.700 lei și tot aici unchiul Radislav Stoicovici cumpără un teren la aproximativ 37,50% din valoare; dosar 7/2013 – tot Brindeszku își adjudecă la 7,50% din valoarea de 205.900 lei un alt imobil al soților Sasu. Și sarabanda continuă, rând pe rând, tot concubinul Cătălin Brindeszku și unchiul Radislav Stoicovici, la scoruri imbatabile de 13, 21% (din 244.000 lei), 8,26% (din 305.000 lei), 9.75% (din 292.000 lei), 6,91% (din 434.000 lei) și 9,17% (din 218.000 lei).

Asta nu e tot! Comisia de anchetă din cadrul Curții de Apel Timișoara a mai constatat că același executor judecătoresc a mai vândut către iubitul Alinei Sperlea și unchiul acesteia, tot din patrimoniul fotbalistului Marius Sasu, alte 9 (nouă) imobile, la prețuri de dumping. Concluzia a anchetei a fost că, per total, săgețile Alinei Sperlea – Cătălin Brindeszku și Radislav Stoicovici – și-au adjudecat imobile în valoare totală de 1.986.000 lei (441.000 euro) la prețul total de 187.592 lei (41.680 euro). Adică, sub 10%! Și cireașa de pe tort are legătură cu un prejudiciu, adică cu diferența de preț dintre valoarea de piață a imobilelor și cifra de adjudecare – 1.299.937 lei (289.320 euro), pe care executorii judecătorești l-au trecut, negru pe alb, în dreptul ANAF Timișoara.

Și, ca să fie treaba și mai clară, chiar și la cel de-al treilea motiv al excluderii din profesie a executorului Gheorghe Brad, experții au punctat, din nou, că Fiscul a fost cel mai mare fraier de serviciu al ACS Sperela. Asta a fost prima concluzie! Că a doua e pusă în cârca executorului de serviciu Gheorghe Brad care, din motive numai de el știute, s-a făcut că nu vede două lucruri esențiale: îmbogățirea fără justă cauză a unor săgeți și licitatații între persoane aflate în conveniență. După care, în aceeași logică, tot Comisia de Disciplină din cadrul Curții de Apel Timișoata l-a etalat, ca foță de exemplificare, pe lângă Cătălin Brindeszku și Radislav Stoicovici, și pe un al campion en-titre al consilieriei locale Alina Sperlea: Eugen Huțuliac. Un dribleur care, așa cum rezultă din concluziile anchetei, a reușit performanța de a ține pasul cu concubinul și unchiul antrenoarei de talente, și și-a adjudecat imobile, tot din potrofoliul lui Marius Sasu și tot în beneficiul fostei Alinei Sasu, la 20% din valoare, de două ori la 14,93% și tot de atâtea ori la 11,11% din prețurile de evaluare!

Divizia ANTIFRAUDĂ

Adevărul e că nici cel mai perfomant sistem de frânare din Formula 1, bazat pe discuri ceramice, nu poate obține rezultate mai bune de încetinire decât legislația și procedurile instituțiilor de stat. Că de aia a ajuns ANAF să o alerge pe doamna Alina Sperlea (fostă Sasu), prin toată Europa, chiar și azi, ca să-i ia din buzunare o datorie de 6,9 milioane de lei, veche de 12 ani. Și, cel puțin până acum, perceptorii nu s-au ales decât cu praful de pe tobă și cu mărunțiș, provenit din executarea unor drumuri publice de pe raza comunei Dumbrăvița, care au rezultat din PUZ-urile consilierului local. Asta, în timp ce eminența cenușie a echipei de mingicari de la A.C.S. Sperlea continuă, chiar și azi, să dribleze cu debitul și să dezvolte proiecte urbanistice, tot cu ajutorul aceleiași armate de scarabei imobiliariști, care fojgăie pe lângă ea, de mai bine de un deceniu.

Că lucrurile stau exact așa, în sensul că Fiscul este cel mai mare looser, rezultă și din ultima concluzie a Comisiei de Disciplină de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Una absolut tristă – ANAF a avut dorință, dar nu a avut putință! Mai exact, în discuție, se face referire la organizarea onor licitații și vânzarea unor bunuri, deja, aflate sub sechestrul asigurator al statului român, în contul datoriei fiscale a Alinei Sperlea: ”Luând în considerare numeroase adrese, emise de către ANAF, prin care se înștiințează executorul judecătoresc Gheorghe Brad că s-a început procedura silită asupra imobilelor debitorilor Marius și Alina Sasu, este evident și fără niciun dubiu că, în temeiul prevederilor art.139 din Codul de Procedură Fiscală, executarea silită ar fi trebuit continuată de către ANAF”. Și, aici, în acest context, afirmațiile comisiei de anchetă sunt întărite de o serie de sentințe judecătorești, care au fost favorabile Fiscului și care au șters pe jos cu o serie de decizii ilegale, asumate de executorul de casă al ACS Sperlea.

De fapt, concluzia a fost chiar mai dură, dincolo de încălcarea FLAGRANTĂ a legislației și de jocul de glezne al executorului Gheorghe Brad, care, așa cum arată documentele, s-a erijat în instanță judecătorească. Deși nu avea nici calitatea și nici competența de a adminstra niciun fel de probe cu privire la modul în care organele fiscale ar fi trebuit să procedeze în cazul recuperării debitului de la Alina Sasu! Și încă ceva, care se regăsește sub formă de concluzie, la raportul Curții de Apel Timișoara: ”În mod firesc, se pune întrebarea de s-a insistat atât de mult pe aceste imobile sechestrate de ANAF, în condițiile în care mai existau, în patrimoniul soților Sasu, o multitudine de alte imobile care, dacă nu ar fi fost valorificate la prețuri derizorii, ar fi acoperit creanțele tuturor creditorilor”. Răspunsul vine tot aici, în raport, scris negru pe alb și asumat sub semnătură privată de către toți membri comisiei de disciplină – scopul real a fost acela de a sustrage imobilele de sub sechestrul ANAF și de a le plasa în patrimoniul unor persoane interpuse, lucru care, evident, fără concursul executorului judecătoresc, nu ar fi fost posibil.

Deci, să fie Kafka, până la capăt! Mai ales acum că toate forțele seismice, vulcanologia și eonul fanerozoic, care coboară în abisul geologic, au fost chemate să pună umărul la restituirea statului de drept. Un stat în care, până și coautoarea secretă a Bibliei, Alina Sperlea, va avea parte de un rol principal pe măsură, cel de verișoară îndepărtată a lebedei lui Alfred Simonis: gâsca politică!

Autorul îşi asumă întreaga responsabilitate pentru informaţiile/materialele prezentate în acest articol.