Foto: unsplash.com|

Ironia sorții face ca prima tentativă oficială de readucere în dezbaterea publică a ideii de partid unic în România, la peste trei decenii de la Revoluție, să aibă loc în Timișoara, orașul eroic din 1989. Conducerile actuale ale PSD și PNL au decis să meargă împreună la alegerile europarlamentare din acest an, pe motiv de limitare a așa-zisului extremism, reprezentat de AUR. În fond, nimic altceva decât un pretext pentru ca boșii aflați azi la putere să-și consolideze pozițiile, profitând și de situația tensionată din regiune. AUR nu e un partid extremist, ci eventual unul suveranist, iar în sondajele de opinie nu a fost creditat ca primă opțiune de vot niciodată, dar a fost folosit ca pretext de partidele conduse de Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă drept sperietoare, iar de aici până la o unificare pe liste între centru-stânga și centru-dreapta nu a mai fost decât un pas, mai mic decât lățimea râului Dâmbovița.

De la gogorița cu AUR, șefii PSD-PNL au mers mai departe la ideea luptei împotriva USR în Capitală și marile orașe. Astfel, au lansat rapid un candidat comun la București și Timișoara. Medicul Cârstoiu a sucombat politic rapid, fiind lucrat de vulpile pesediste de la centru, iar doamna Gabriela Firea a revenit în cărți fiind desemnată candidat, în timp ce peneliștii au mers pe mâna lui Sebastian Burduja. Atât de repede s-a stricat jucăria la București, pe cât de  rapid a fost distrusă în Timiș filiala PNL, pentru a i se face loc lui Alfred Simonis pe poziția de candidat unic al PSD-PNL pentru șefia CJT. Practic, în timp ce la București, alianța s-a rupt, la Timișoara s-a dus trocul până la capăt, în prezent existând chiar un Partid Comasat Român, doar în Timiș și foarte rar prin alte locuri. Nici măcar în regiunea Vest nu a funcționat PCR, la Arad, Caraș-Severin și Hunedoara fiind o luptă la baionetă între pesediști și peneliști. Iată că doar filialele Timiș ale PSD și PNL au fost lipite forțat pentru a i se face pârtie lui Simonis, al treilea om în statul român. Nu a mai contat nici faptul că există nemulțumiri uriașe în ambele organizații față de acest viol politic cu repetiție, nici măcar opoziția publică a multor primar peneliști din județ, nici frustrarea vechilor lideri pesediști, care s-au văzut trași pe dreapta (la propriu) și umiliți de o gașcă ajunsă la butoane. 

Dacă la PSD pe listele pentru CJT și CL Timișoara mai regăsim unul, doi, trei candidați serioși, competenți, la PNL gașca pedelistă a ocupat toate pozițiile eligibile din start. Și nu toată echipa venită prin fuziunea de la PDL, ci cea apropiată de noul șef al filialei, speranța Vasile Blaga, care a debutat în politică pe listele FSN…Ca să nu mai discutăm despre candidatul Nicolae Robu, cel care a pierdut la scor în 2020, iar acum, după un slalom obsesiv pe Facebook vreme de patru ani, atacă din nou furibund primăria, fiind propulsat de un grup sulfuros de pedelisto-peneliști abonați la contracte cu primăria în mandatele sale. Cum ar putea și să vrea un simpatizant PSD să voteze candidații partidului său, când aceștia sunt pe aceeași listă cu oamenii lui Vasile Blaga, supranumit pe vremuri de presă buldogul lui Băsescu? Cum?

Acesta nu e un tablou politic, ci o mică schiță a ceea ce s-a întâmplat în Timișoara și Timiș în încercarea de aduce pe scenă un partid unic, prin comasarea abuzivă a celor două partide…strict pentru interesul unor persoane aflate în poziție de decizie. Rămâne de văzut cum vor răspunde cetățenii din cel mai vestic județ al țării la această manevră, care limitează din start opțiunile de vot și diluează doctrina ambelor partide. Și încă un detaliu, anul acesta la urne se pot prezenta cetățeni cu drept de vot, care în momentul intrării României în Uniunea Europeană aveau vârsta de un an, practic sunt crescuți din start în spiritul democratic al valorilor europene…oare ce vor alege ei și părinții lor? Vom vedea peste doar două zile…