Sursa foto: unsplash.com

Democraṭie fără partide politice sau cum am devenit un regim hibrid.

În România, partidele politice nu mai funcṭionează de câṭiva ani buni. Cel mai clar exemplu îl regăsim la PSD, dar ṣi PNL ṭine aproape. În perioada în care pesediṣtii erau conduṣi de Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta, organizaṭiile judeṭene aveau personal angajat, care asigura nu doar relaṭia directă cu cetăţenii, dar ṣi verifica activitatea tuturor aleṣilor locali din circumcripṭia respectivă. Exista un calendar al ṣedinţelor de consiliu local, de multe ori la acestea participând lideri judeţeni, chiar dacă era vorba de o comună sau un mic oraş.

Strategiile locale erau analizate cu specialiṣti puṣi la dispoziṭie de partid – exista un sistem judeţean ṣi naṭional al departamentelor profesionale – funcṭiona o politică de cadre, iar în funcṭiile importante de regulă erau propuṣi oameni cu experienţă managerială, care aveau legătură cu domeniul. Mai mult, pentru poziṭiile de la vârful deconcetratelor importante se făceau verificări amănunṭite. Ca să nu mai vorbim despre posturile de ministru, secretar de stat, ṣef de autoritate, etc.

La vremea respectivă, era greu, cel puṭin în anumite zone, să fie propus ca director, consilier, parlamentar, manager de instituṭie publică, etc un om venit din pragul puṣcăriei sau vreun biṣniţar/hoṭ din maṣini. Celebrul Octav Cozmâncă, mâna forte a PSD, a instituit o formă de organizare clară, prin 2003, preṣedintele executiv, secretarul organizatoric ṣi ṣeful comunicării erau salarizaṭi de către partid. Modelul a fost inspirat nu de la PCR, cum ar crede unii, ci de la vechile partide social-democrate europene. Astfel, structura naṭională a formaṭiunii reuṣea să impună politici publice rezultate din nevoile fiecărei regiuni.

Astfel, am reuṣit să devenim un stat funcṭional, iar bunele practici din interiorul partidelor politice mari ne-au condus spre NATO ṣi UE. Nu spune nimeni că pe atunci nu exista corupṭie sau că totul era ca în Elveṭia în administraṭie. Nu, dar statul român era funcţional, iar resursele plecau de la partidele politice, care nu erau conduse de golani!

Am făcut acest scurt istoric pentru a înṭelege mai bine unde suntem astăzi…e suficient să treacă cineva pe lângă sediile judeṭene ale partidelor pentru a constata că acolo de fapt nu se mai întâmplă nimic. Practic, relaţia cu baza partidelor a devenit inexistentă. Deciziile sunt luate de grupuscule politico-mafiote care controlează fiecare judeṭ în detaliu.

Cine nu răspunde la comenzi este îndepărtat rapid din funcṭie. Instituṭiile au devenit teren de joacă pentru potentaṭii politici ai momentului.

În aceste condiṭii, cum să nu fie România cea mai coruptă ṣi săracă ţară din UE?