Foto: unsplash.com

Cunosc exact cum functioneaza sistemul stalinist din zona publică. Funcṭionarul (indiferent de forma de contract) trebuie să asculte orbeṣte de ṣef, chiar dacă acesta nu are dreptate. Sau chiar dacă ṣeful îi cere să ia măsuri abuzive, ilegale, etc.

Documentarul Recorder a vorbit despre Justiṭie, dar mai peste tot e aṣa. Chiar dacă teoretic suntem o democraṭie, cu mai multe partide, în sistemul public se manifestă de fapt un regim de tip partid unic. Din acest motiv, am comparat situaṭia cu stalinismul, pentru că legea se aplică doar dacă nu sunt afectate interesele de la „comitetul central’ sau „judeţeana de partid”.

Independenţa funcţionarului e o iluzie, iar în administraţie e muult mai rău decât în Justiṭie; spun administraţie la modul general, ca să definim sistemul public.

Cum e deranjat vreun client politic, se dezlănţuie un real iureş, iar cei curajoṣi, adică cei care respectă legea (lucrători în sistemul public) sunt marginalizaţi, abuzaţi, iar în final îndepărtaṭi.

De exemplu, dacă o instituṭie cu atribuţii de control identifică o problemă de legalitate la o firmă (să spunem importator) care e conectată politic încep să sune telefoanele ṣi pornesc presiunile. Ṣefii politici care intervin evită contactul direct cu funcṭionarul, cei ṣmecheri se folosesc de proxy. Alṭii se folosesc de soṭie sau de prietenii de familie.

Ideea e ca politicianul de top să poată afirmă „nu ṣtiu despre ce e vorba” sau „habar nu am, nu l-am sunat pe directorul X”. Respectivii pe post de proxy fac traficul de influenţă, iar dacă sunt refuzaţi, se dezlănṭuie iadul. Atunci intervine mahărul politic ṣi ia legătura direct cu ṣeful instituṭiei respective, depăṣeṣte să zicem nivelul local, regional ṣi rezolvă „sus” la Bucureṣti.

Se poate merge până la desfiinţarea unor compartimente, doar ca să se scape de cei incomozi, de cei care se încăpăṭânează să aplice legea. De cei care vorbesc în ṣedinţe, atrag atenṭia în scris, prin proceduri interne, că lucrurile nu funcṭionează, că legea e încălcată.

Atunci se fac ad hoc diverse comisii, chiar de tip stalinist, în care cel care a refuzat ordinele ilegale e supus unor presiuni, e timorat, ameninţat perfid sau direct, pe scurt e „pus la punct”.

Fiind încă stat UE ṣi NATO, funcţionarul nu e trimis la canal, aṣa cum era pe vremea bolṣevicilor. Dar metodele sunt aceleaṣi, de sorginte sovietică.