Manuela Catrina, fost secretar de stat la MCSI, trage un semnal de alarmă

Guvernul Orban ignoră total sectorul comunicațiilor. O spune presa, dar și unul dintre foștii secretari de stat din guvernarea anterioară respectați de profesioniștii din domeniu. Manuela Catrina a fost secretar de stat în cabinetele PSD și a reușit să deschidă Ministerul Comunicațiilor (desființat de PNL) către o serie de proiecte de impact în plan intern și extern. Astăzi, Catrina a sancționat discursul retrograd și populist al premierului Ludovic Orban, care nu reușește să facă diferența între sectoarele vitale într-un stat.

“Ca sa #stamacasa si sa lucram #online avem #musai nevoie de #energie si #comunicatii!
Sunt doua domenii care functioneaza – inca – cu eforturi nestiute si netelevizate, pe care zi de zi le fac oamenii din domeniu, atat de la #operatori cat si de la #reglementatori! Va rog sa va imaginati scenariul #horror cu spitale fara curent si ambulante fara comunicatii, romanii stand acasa rupti de realitate, fara cablu, net, radio sau tv, la lumanare! Fara curent si net si micile afaceri care incearca acum sa supravietuiasca online mor! Domnu Orban cele doua sectoare sunt strategice si chiar daca nu se vede sunt in #primalinie! Nu-i poti trimite in somaj tehnic! Teoria cu economia la buget nu tine! Si #ANCOM si #ANRE se autofinanteaza! Si nu, nici #CERT-ul nu poate fi in somaj tehnic ca avem nevoie de retele sigure! Cum incercam sa mutam totul #digital specialistii in IT din administratie, putini si prost platiti, lucreaza zi si noapte! Oricat de putin va place #IT ul domnule prim-ministru si el este un domeniu strategic!! Asta cu taiem totul la jumate nu tine, daca vreti sa mai avem tara dupa Pasti! NU se poate ca singura strategie a guvernului sa fie “sa moara si capra vecinului” si sa ne pregatim mioritic de parastas!!!
#Romaniaarenevoiedeexperti #ITCdomeniustrategic“, a scris Manuela Catrina pe Facebook.

Nicolae Robu face jocurile în Pro România Timiș

Primarul Timișoarei, Nicolae Robu, este un tip extrem de abil și versatil, care negociază mereu în favoarea sa și a PNL. Deși are imaginea unui profesor distrat, egocentric, derutat și haotic, Robu e un animal politic veritabil.

În momentul de față, Nicolae Robu, nu are decât un contracandidat care îi poate pune probleme în viitoarea campanie electorală; e vorba de profesorul universitar Marius Craina, fost director al Spitalului Județean Timișoara, președintele Senatului UMFT. După o perioadă în care a fost purtat cu vorba de conducerea PSD Timiș, Craina a acceptat propunerea venită din partea lui Victor Ponta de a candida la primărie pe lista Pro România. Fiind un om hotărât și responsabil, profesorul Craina a venit cu o echipă de campanie din care fac parte și universitari, și-a stabilit câteva ținte de comunicare pentru precampanie și evident s-a așteptat să fie susținut de întreaga organizație Timiș. Asta însemnând mai mult decât o fotografie pe Facebook cu un grup de oameni.

Ce nu știu Ponta și Craina?

Înainte de venirea lui Marius Craina în Pro România Timiș, deputatul Adrian Pau, împreună cu Valentin Korman, fostul consilier al lui Sorin Grindeanu, au negociat, evident fără mandat, cu PNL. În numele întregii organizații. Deal-ul cu peneliștii a fost unul sec, simplu, direct, ca la țară: Pro România Timiș nu îi creează nicio problemă lui Nicolae Robu în campania electorală, iar la schimb acesta îl susține pe Adrian Pau după alegeri pentru un mandat de vicepreședinte al Consiliului Județean Timiș. Logic că în momentul în care medicul Marius Craina a preluat poziția de candidat al Pro România Timiș toată înțelegerea proPau a fost pusă în pericol. Dar doar pentru moment. După lansarea candidatului la primărie de către Victor Ponta, echipa care a pus mâna pe Pro România Timiș și-a refăcut calculele și a transmis către PNL că înțelegerea rămâne valabilă. Așa că au continuat să meargă pe agenda proprie.

Sabotarea înțelegerilor de la centru

Săptămâna aceasta, la București a avut loc o întâlnire pe tema viitoarelor alianțe și candidaturi pentru localele din Timiș, la care a fost invitat Titu Bojin, fostul președinte al CJT și al filialei PSD, care a fost tatonat de liderii naționali ai partidului de ceva vreme. La discuții au participat președintele Victor Ponta, Ion Mocioalcă, secretarul general, Adrian Pau, coordonatorul de la Timiș și încă doi apropiați de fostul premier. Toți au stabilit împreună cu Titu Bojin să fie realizat un sondaj de opinie la nivelul județelor Arad, Caraș-Severin și Timiș, pentru testarea potențialilor candidați. Aproape că s-a bătut palma cu Bojin, iar Ponta i-a transmis lui Pau să colaboreze cu acesta până în momentul în care se vor stabili clar strategiile de alianțe la nivel central. Bojin s-a angajat să mobilizeze în jurul său un grup mare de sprijin ce oricum este pregătit să îl susțină pe fostul lider al PSD, care în toate sondajele de opinie, indiferent de institut sau de partidul care l-a comandat, pleacă în Timiș cu prima șansă la Consiliul Județean dintre toți potențialii candidați de stânga. Cu toate acestea, Titu Bojin a acceptat să participe la realizarea unei noi cercetări sociologice, având încredere în cuvântul celor din conducerea centrală a Pro România. Dar…Adrian Pau a încălcat la 48 de ore după înțelegerea stabilită chiar de președintele Victor Ponta. Astfel a organizat o conferință de presă, singur, fără candidatul la primărie, Marius Craina, și l-a atacat grosier, fără limită pe Titu Bojin, cu un limbaj halucinant pentru un parlamentar. Mai mult, Pau s-a autoanunțat candidatul Pro România pentru funcția de președinte al CJT, deși anunțurile oficiale sunt făcute în prezența lui Victor Ponta. Astfel, Pau în mod deliberat a aruncat în aer înțelegerea cu Titu Bojin și i-a demonstrat lui Nicolae Robu, cel care evident că urmărește atent tot filmul politic din județ, că rămâne el candidatul pentru CJT. Iar din această poziție, la care se adaugă cea de coordonator, îl va marginaliza pe Marius Craina. Legat de conferința de presă de joi a Pro România deja a fost devoalat public scenariul sabotării medicului, care deși a solicitat să fie organizată acțiunea media la ora 14:00, acest lucru nu a fost respectat de Pau, care a convocat presa cu câteva ore mai devreme.

Rămâne de văzut dacă mâine conducerea centrală a Pro România va lua măsuri și va restabili situația în Timiș sau o să îl vedem pe Marius Craina renunțând la candidatură. Surse convergente din mediul politic și de afaceri, ne-au confirmat faptul că la recenta vizită a lui Victor Ponta la Timișoara, cineva l-a “avertizat” pe acesta că profesorul Craina nu va reuși să ducă până la capăt campania și că dacă va fi provocat…va renunța. Iată că deja Adrian Pau lucrează intens la acest scenariu. Coordonat fix de cel care l-a blocat pe Marius Craina și la PSD, atunci când acesta a vrut să candideze pentru primărie, votat fiind de Biroul Municipal al PSD Timiș! Rămâne de văzut cine are ultimul cuvânt, Victor Ponta sau sabotorii permanenți locali?!

Liviu Dragnea a negociat cu Iohannis. A ajuns la pușcărie. Viorica Dăncilă a negociat cu Iohannis. PSD a obținut un scor jenant la alegeri. Marcel Ciolacu a negociat cu Iohannis pentru anticipate. Oare ce urmează?

Partidul Social Democrat și-a pierdut toate reflexele democratice interne, după perioadele Dragnea și Dăncilă. Dacă în trecut era un partid greu de condus și de administrat, cu structuri funcționale, lideri autentici, filiale puternice, azi PSD trăiește politic exclusiv de pe urma incapacității celorlalte partide de a performa.

Cine e mai tare în gură și are tupeu poate conduce azi Partidul Social Democrat. De câteva zile, vedem un tandem comic ce se produce pe televiziuni sau pe rețelele de socializare. Cei doi șefi de campanie ai PSD, Mihai Tudose – care a profitat de Pro România pentru a ajunge europarlamentar – și Claudiu Manda. Primul rămâne în zona glumițelor interminabile cu iz de autobază de Brăila, iar cel de-al doilea face eforturi să scoată câte o declarație mai interesantă, în timp ce ochii îi fug în toate părțile. Fraze scurte, idei puține, viziune zero. Atât poate PSD azi?! Asta e imaginea unui partid care pretinde că îi reprezintă pe cei mai mulți dintre români?

Să nu îl uităm și pe cel care conduce azi PSD, domnul Marcel Ciolacu. Acesta face eforturi să se prezinte ca un lider echilibrat, calm, cu disponibilitate spre negociere cu toate grupările din partid. El este secondat de liderul de facto de la PSD Olt, Paul Stănescu. În timp ce Ciolacu pleacă la Bruxelles cu traducătorul după el, domnul Stănescu face jocul anticipatelor și anunță peste tot că e normal ca PSD să susțină acest demers. Dar oare ce e în spatele celor patru menționați mai sus? Filialele Brăila, Dolj, Buzău și Olt? Până nu demult se comenta că nu e normal ca cele mai puțin dezvoltate județe ale țării să dicteze în PSD și se prezenta ca exemplu negativ Teleormanul. Dar Oltul cum e? Vreo oază de dezvoltare?

Pe de altă parte, dacă privim spre filialele din vestul și centrul țării ale PSD nu găsim vreo lumină politică. Tot felul de obedienți care s-au gudurat pe lângă Liviu Dragnea conduc multe din organizații. Aceiași șefi de partid au ridicat-o în slăvi pe Viorica Dăncilă, iar azi sunt aliniați în fața lui Marcel Ciolacu.

S-a discutat la un moment dat despre candidatura lui Sorin Grindeanu pentru funcția de președinte al PSD, însă se pare că a fost doar o manevră bine clocită de unii pentru a-l scoate pe fostul premier din conducerea ANCOM. Oricum, doar naivii ar fi putut să creadă în această variantă, mai ales că Grindeanu a ținut legătura în ultimii ani, după ieșirea din politică, fix cu cei care acum conduc partidul. Și care l-au lăsat în aer la moțiunea de cenzură în 2017, după ce l-au exclus din partid. Și-ar fi imaginat cineva că toți sforarii de azi de la vârful PSD se dau la o parte pentru a-i preda partidul la cheie lui Sorin Grindeanu? Puterea se ia, nu se dă!

Una peste alta, Partidul Social Democrat este astăzi un vehicul pentru cei care se află pe funcții și care doresc cu orice preț să fie aleși în viitorul Parlament. În prezent în fiecare județ există un număr mare de parlamentari PSD care au ajuns în legislativ ca urmare a rezultatelor remarcabile din 2016. Toți aceștia știu că doar câțiva dintre ei vor mai prinde locuri eligibile pe liste…va urma un lung șir de trădări și sabotaje interne, pentru că autoritatea de la vârful partidului nu mai există. E doar o mare vânzoleală și o tranzacționare disperată pentru funcții…

Fostul ministru al culturii, Ionuț Vulpescu, a publicat o analiză obiectivă a situației în care se află azi cel mai mare partid al țării

“O criză e un indicator de demnitate: îți arată unde ești, cât ai pierdut, dacă ai puterea de a recunoaște erorile comise și care sunt șansele de a le repara. PSD, recunoaștem sau nu, e în criză. Dubla pierdere – cursa prezidențialelor și a europarlamentarelor – alături de ieșirea de la guvernare, constituie proba fundamentală nu a oricăror greșeli, ci a greșelilor repetate. Greșeli sistematice, care impun urgent o revizuire drastică a construcției instituționale a partidului, a raporturilor dintre aceste instituții și partid, în ansamblul său.

Ca să avem demnitatea de a cere din nou votul electoratului, trebuie să demonstrăm că s-a schimbat ceva. Să le dăm un discurs despre reformă nu e suficient. De fapt, e nimic. Oamenii așteaptă rezultatele unor acțiuni de reformare. Reforma înseamnă oameni, idei și acțiuni, dincolo de o revizuire a mentalităților cu care am ambalat o ideologie față de care am rămas tot mai departe. Reforma nu se poate rezuma doar la schimbarea unor lideri, trebuie să schimbăm felul în care ne adresăm cetățenilor, plecând de la realitățile societății românești actuale.

Raportul de față este un exercițiu de sinceritate în primul rând cu mine însumi, dincolo de orice datorie morală sau profesională. E un risc asumat. Însă doar așa partidul va rămâne viu. Documentul de față prezintă echidistant ceea ce s-a făcut bine în plan economic, social și politic, de către PSD, în ultimii ani, dar mai ales ce s-a făcut rău.

Am obținut, în urma acestei analize, 40 de probleme care au împiedicat să se vadă binele de atâta rău. Sunt 40 de motive pentru care electoratul și-a retras votul de încredere față de noi. În același timp, soluțiile oferite în finalul acestei analize, odată aplicate, au capacitatea de a ne reconfirma ca reprezentant al stângii românești. În esență, PSD are nevoie de reforma structurii ideologice, reluarea procesului de democratizare a partidului, revitalizarea TSD pentru a deveni un for politic atractiv pentru tânăra generație, respectiv de organizarea alegerilor libere și corecte pentru funcțiile de conducere din organizațiile locale.

Timp de 30 de ani, stânga românească a contat pe noi. Seduși de gloria rădăcinilor noastre, nu mai știm cum e să privim în viitor. Reforma pleacă de la această schimbare a modului de a privi. Privind exclusiv înapoi, mai ales fără a înțelege mai nimic din modelele pe care le-am avut și din istoria partidului nostru, vom rămâne înapoia timpurilor noastre. Prin contra-selecție, am pierdut îndemânarea de a produce lideri politici și de a forma oameni politici care să asigure generații sănătoase ale social-democrației.

E adevărat, PNL a trimis guverne slabe, a căror înnoire ridicolă merge în contradicția democrației. Dar nu e suficient să criticam PNL. Pentru a pune ceva nou și funcțional în loc, trebuie să ne facem autocritica, să fim mai buni decât cei pe care îi criticăm. Altminteri ne arătăm cu degetul unii pe alții, în timp ce ne schimbăm scaunele între noi. Raportul meu a fost scris având toate aceste lucruri în vedere. E felul meu de a vă transmite că „reforma”, cuvântul hiperabuzat al societății, se aplică în PSD, iată, ca un proiect politic: 40 de probleme și 4 axe de soluții pentru reformare, pentru un partid care va avea capacitatea să ofere un proiect de țară.”

Prezentarea făcută de fostul ministru în cadrul Consiliului Național al PSD poate fi accesată AICI.

Ce se întâmplă în politica de la Bucureşti de câţiva ani depăşeşte orice imaginaţie. În cel mai rău şi stupid sens. Există câteva găşti care se răfuiesc între ele, dar în acelaşi timp sunt legate prin fire nevăzute ce conduc la resurse. La bani publici. Partidele politice se comportă aproximativ la fel, sunt preocupate de putere, însă nu pentru a munci în favoarea românilor, ci pentru a-şi exercita influenţa în cât mai multe domenii. De fapt, partidele sunt în slujba unor lideri din Bucureşti care au extensii umane în teritoriu.

Va urma

Partidul Social Democrat ratează zilnic în bătălia cu PNL

PSD nu demonstrează că a înţeles ceva din eşecul politic al guvernării precedente. Liderii actuali din judeţe sunt angrenaţi în bătălia internă, iar mesajul care vine dinspre centru este unul incert, neclar. Cumva ad-hoc au preluat puterea vizibilă din partid Marcel Ciolacu – şi datorită funcţiei publice din fruntea Camerei Deputaţilor – şi Paul Stănescu, un lider până nu demult doar regional prin Oltenia, dar brusc autopropulsat “în capul trebii”, cum se spune la el acasă în judeţul Olt. Ceilalţi şefi de organizaţii stau în expectativă şi încă nu ştiu cum să se poziţioneze. Categoric prima şansă la viitorul Congres o are Marcel Ciolacu, chiar dacă e departe de un lider politic modern, european, însă nu putem uita că recent PSD a fost condus de Viorica Dăncilă, aşa că oricând se poate şi mai rău.

În paralel, se discută despre candidatura lui Sorin Grindeanu pentru funcţia de preşedinte al partidului. Fostul premier a rămas cu o serie de conexiuni interne bune după mandatul de prim-ministru, însă cursa lui Grindeanu spre funcţia supremă în PSD este cumva afectată de discuţiile tot mai intense legate de susţinerea pe care i-o acordă Cozmin Guşă, cel care e privit de mulţi pesedişti, nu doar de lideri, ca un trădător de profesie. Guşă l-a trădat în zorii campaniei prezindenţiale din 2004 pe Adrian Năstase şi a sărit în barca lui Traian Băsescu, apoi acelaşi personaj l-a momit pe Geoană, care a eşuat lamentabil. După aceste episoade, Guşă a tocat la propriu, prin televiziunea sa, PSD şi pe aproape toţi liderii săi. Iar azi, tot Cozmin Guşă îl laudă excesiv pe Sorin Grindeanu şi profeţeşte alegerea sa în funcţia de preşedinte. Să fie oare doar o strategie de iritare şi de compromitere a fostului premier?

În acelaşi timp, primarii pesedişti sunt în derută şi mulţi au deschis negocieri individuale cu PNL. O practică care funcţionează în România de 30 de ani. Parlamentarii partidului sunt şi ei în tratative, fie cu conducerile judeţene, fie cu alte partide. Toată lumea vrea să-şi reasigure un nou mandat. Iar în acest timp, în jurul PSD s-au strâns veşnicii profitori de ocazie, diverşi consultanţi – pe contracte grase – care se grupează în jurul potenţialilor viitori decidenţi din partid. Sigur că proasta guvernare şi aroganţa lui Iohannis vor contribui inevitabil la menţinerea PSD, însă viitorul acestui partid rămâne unul incert, mai ales că electoratul se schimbă de la o zi la alta, oamenii nu mai creditează atât de uşor un partid politic, iar mesajul PSD nu mai există. Discursul social e inexistent, iar cel politic se reduce la deja eternele glumiţe lansate de diverşi lideri modeşti în gândire şi acţiune pe la conferinţele judeţene de alegeri. Atât poate azi PSD!

Add New Post ‹ — WordPress

Cum e umilită o ţară

Autorităţile europene au transmis României că nu îşi poate dezvolta reţeaua de autostrăzi din cauza unei specii rare de gândaci, care ar fi ameninţată de lucrările de construcţii. Sigur că ştirea pare un banc pentru stupizi, însă autorităţile de la Bucureşti iau în serios subiectul. Astfel, ministrul fondurilor europene a declarat că se ia în calcul mutarea gândacilor cu ajutorul feromonilor, potrivit G4Media. Incredibil? Halucinant? Însă cât se poate de real. Dacă până acum puteam să respingem ca nefondate informaţiile privind blocajul manifestat la nivelul UE faţă de construcţia de autostrăzi în România, de acum lucrurile sunt evidente. Graţie gândacului Morimus Funereus.

Totuşi ce fel de ţară e aia care e blocată de nişte funcţionari cu interese de la Bruxelles pe baza unui asemenea motiv?! Ce Guvern e ăla care permite şi chiar contribuie la retrogradarea propriei ţări? Ce blestem e pe capul poporului român să fie blocat dar şi condus de asemenea gândaci?

România normală – o iluzie

Fenomenul promovărilor politice fără fundament par să acapareze desfăşurătorul guvernamental al ţării.

Impostura şi slugărnicia devin citerii de selecţie ale noilor candidaţi pentru funcţii cu greutate din organele de administrare locală, din legislativ dar şi din executiv.

Dorinţa sinceră de schimbare a cetăţenilor a fost ca de fiecare dată deturnată spre o fundatură din care şansele de remediere par a fi minime. Votul a fost din nou folosit, nu câştigat!

Conceptul de “Românie Normală”, aşa cum a fost vândut, a fost creat ca un produs fabricat, targetat pentru a-şi găsi locul în mintea fiecărui cetăţean responsabil al acestui stat, dar a fost alimentat verbal doar până în momentul votului.

Ca o regulă nescrisă, în ţările lumii civilizate s-a încercat mereu o împărţire echitabilă a puterii din stat din dorinţa de a fi eleminată posibilitatea monopolurilor politico-financiare şi implicit a abuzurilor. Astăzi, România îşi concentrează toate resursele, deciziile, şi chiar speranţele oamenilor în mâinile unor impostori ce pledează pentru un concept de normalitate doar propagandistic, pe care însă îl distrug zi de zi prin deciziile, hotărârile pe care le iau. Toate în detrimentul poporului pe care îl reprezintă şi în totaliate în folosul coloşilor economici de la nivel european si mondial. Trădarea românilor se face în folosul unor conglomerate financiare, nu în favoarea altor state, ca pe vremuri.

Fundătura devinde cu atât mai adâncă cu cât aşteptările din partea generaţiei tinere se diminuează sistematic. O generaţie lipsită de empatie, moralitate, cultură, dar mai ales disciplină nu poate debloca impasul. Discrepanţele se adâncesc si ele tot mai mult. Legătura politician-cetăţean este caracterizată de o ruptură ce pare a fi iremediabilă în cazul tinerilor implicaţi politic. Cei mai mulţi au o abordare speculativă, de moment pentru a ştii unde să se îndrepte ulterior şi să dobândească poziţiile mult dorite. Alegerea partidului pe criterii doctrinare, ideologice, de guvernare a ţarii a fost uitată cu mult în urmă. Tinerii de azi din partidele politice se comportă ca nişte zilieri politici. Fără orizont.

Probabil exemplele zilnice de reuşită ale unor incompetenţi, parveniţi social, oameni lipsisţi de scoală şi moralitate sunt motive persistente de degradare continuă a viziunii asupra şanselor de reuşită prin muncă si corectitudine.

Schimbările reale provin dintr-o dorinţă colectivă, puternică, onestă şi de perspectivă! Mai e posibilă o asemenea schimbare?

Poporul român nu este reprezentat de nimeni în momentul de faţă. Suntem cea mai singură naţiune din peisajul european. Urmează o nouă criză economică mondială, orchestrată de cei care deţin controlul financiar al planetei, iar România e singură cuc. Cine ar trebui să reprezinte interesele cetăţenilor? Să îi luăm pe rând.

Klaus Iohannis. Este în momentul de faţă cel mai reprezentativ om al statului român, are în spate milioane de voturi, controlează partidul care se află la guvernare, structurile sensibile ale statului, parte din presă. Probabil şi fanii lui Iohannis sunt conştienţi că omul doreşte doar să-şi sporească puterea personală şi să se achite faţă de sponsorii săi politici externi.

Parlamentarii. În momentul de faţă aleşii neamului au o singură preocupare: cum îşi recâştigă poziţia eligibilă pe listă, partidul nu mai contează pentru unii dintre ei. E greu de crezut că mai există câte un parlamentar – poate cu rare excepţii – chiar preocupat de bunul mers al societăţii.

Serviciile secrete. Aici mai sunt ofiţeri patrioţi, însă conducerile structurilor de informaţii au ajuns atât de politizate (în ciuda afirmaţiilor legate de depolitizare) încât rezultatele se văd atunci când vorbim despre jefuirea resurselor încă existente ale statului român. Practic, România e furată de 30 de ani -terenurile agricole se vând oricărui cetăţean străin, pădurile se taie în continuare, profitul din exploatările resurselor minerale ajunge la companii străine, etc.

Mass-media. Trusturile de presă din România au în general o agendă personală care ţine de profit sau de influenţarea politicului, ceea ce se traduce tot prin beneficiu economic în final. Mai găsim interes pentru redresarea ţării în presa de nişă, în cazul unor jurnalişti sau lideri de opinie neconectaţi politic sau în alte sfere de interes.

Biserica. Biserica Ortodoxă Română este decuplată social şi cultural de popor. Chiar dacă în unele oraşe, comune, sate bisericile sunt pline duminica sau de sărbători, predicile de final ale preoţilor care slujesc nu sancţionează derapajele sociale, corupţia endemică, lenea, şmecheria, etc. Popii şi şefii lor fie vorbesc abstract, fie îi linguşesc pe potentaţii zilei, pe primari, parlamentari, miniştri, pentru a obţine fonduri în disperarea lor de a construi ziduri cu pretenţii de lăcaş de cult. Mai simplu ar fi ca în fiecare duminică preoţii să îndemne enoriaşii să citească Biblia. Dar probabil că asta se întâmplă foarte rar.

În acest trist decor, românilor nu le mai rămâne decât să se descurce (pardox de veacuri pentru un popor considerat “descurcăreţ”) aşa cum pot, însă orice privire spre una dintre instituţiile amintite e fără speranţă…

Klaus Iohannis este în momentul de faţă şeful de facto al PNL, premierul în exerciţiu şi stăpânul lui Ludovic Orban, pe care l-a luat din postura de şomer şi l-a instalat în fruntea executivului. După cum ar spune unii bucureşteni, domnu’ Klaus e şeful la România. La cum se mişcă grupul de interese ţesut în jurul preşedintelui României este evident că mai există un obiectiv: pulverizarea PSD şi trimiterea partidului într-o neagră opoziţie.

Poate unii ar spune că PSD a mai trecut perioade de opoziţie şi că e mai simplu să stai pe margine şi să critici. Doar că PSD de azi nu mai are nicio legătură cu vechiul partid, condus de Năstase, Geoană, Ponta. Acum în funcţiile cheie din judeţe şi de la centru e plin de baroni de rit nou, care nu doresc decât funcţii şi privilegii, oameni cărora valorile de stânga nu le spun nimic. Pe vremuri Ion Iliescu vorbea despre “îmburgheziţii” din partid, în perioada în care liderul social-democrat era în conflict mocnit cu Adrian Năstase. Atunci se referea la echipa de lideri PSD din ţară care roiau în jurul fostului premier, însă respectivii erau în general oameni pregătiţi, cu educaţie serioasă, însă acum nici nu se mai pune problema ca partidul să beneficieze de o resursă umană măcar apropiată de nivelul celor din guvernarea Năstase.

Revenind în prezent, PSD face eforturi să comunice publicului că e gata de o schimbare în bine, după perioada Dragnea, doar că nu e clar cum se va produce reforma. Cu Mihai Tudose proaspăt revenit după un slalom aproape incredibil: europarlamentar pe listele Pro România, votant disciplinat al guvernului Iohannis-Orban şi azi membru de bază al PSD?! Sau cu Marius Oprescu de la Olt, apropiat de clanul Bercea, cel care îl înlocuieşte – evident formal – pe baronul Paul Stănescu? Sau poate va reuşi baronul de Neamţ, Ionel Arsene, să reformeze partidul?

În acest context complicat pentru PSD mai lipseşte elementul alegerilor anticipate, dorinţa expresă a preşedintelui Iohannis. Aseară, liderul interimar al partidului, Marcel Ciolacu, a anunţat că partidul depune moţiune de cenzură în urma angajării răspunderii Guvernului. O mare greşeală! Mai ales că proiectul de lege pentru care Orban şi-a asumat răspunderea nu este unul cu impact major asupra populaţiei, ci afectează doar interesele politice ale PSD, dar chiar şi ale PNL, care are mulţi primari în exerciţiu, ce nu sunt încântaţi de alegerile în două tururi. PSD ar putea să explice publicului faptul că deşi are la îndemână instrumentul moţiunii nu doreşte să facă jocul lui Iohannis şi să arunce ţara în haos guvernamental, după trei luni de la învestirea actualului executiv. Dacă PSD intră în jocul lui Iohannis atunci îşi semnează singur condamnarea. Poate chiar asta e misiunea unora dintre cei care acum conduc partidul?!