Dictatura de catifea

Klaus Iohannis a obţinut mai uşor decât spera tot ce şi-a dorit Liviu Dranea. Pentru că fostul lider al PSD este un tip fără viziune şi mai ales a fost înconjurat de oameni slabi, de tot felul de atârnători şi mici speculanţi politici, România a ajuns azi în pragul unei dictaturi. Sigur nu în sensul clasic al termenului, însă nici democraţie nu se poate numi forma fără fond care a cuprins toată ţara. După ce Dragnea, ajuns puşcăriaş între timp, şi-a bătut joc de scorul impresionant al PSD din 2016, Iohannis a preluat puterea fără nicio problemă, iar acum nu mai există decât un mare dezechilibru al forţelor în statul român. De ce? Pentru că preşedintele României controlează Guvernul şi în curând va avea la telecomanda de la Cotroceni şi butonul numit Parlament. PSD dacă merge în acest ritm al conservării puterii unor baroni şi al reciclării formale a unor organisme interne nu va reuşi să fie un opozant serios al actualei forme de guvernământ.

După cum involuează lucrurile este posibil ca după viitoarele alegeri parlamentare să avem o guvernare mult mai proastă şi antiromânească decât a fost cea semnată Băsescu-Boc. Atunci PSD încă dădea semne de vitalitate parlamentară şi cu toate acestea fostul preşedinte-marinar şi-a atins toate punctele din agendă, în detrimentul românilor. Să nu uităm că după guvernarea pedelistă România a rămas pârjolită la propriu. Probabil că mulţi au uitat, dar zilele acestea îşi reamintesc anumite scheme şi tipare. Prea târziu, mult prea târziu.

Tot cu broaştele râioase? Tot cu alea?

Rareş Bogdan nu mai suportă. Omul care s-a îmbogăţit masiv din contracte cu statul e revoltat că broaştele râioase din politică i-au invadat partidul. Mă rog, e mult spus partidul său, pentru că domnu’ Rareş e de puţină vreme în PNL. Dar ca orice om orientat el îşi apară sinecura politică; cum ar fi reuşit un aşa-zis jurnalist să prindă o poziţie de europarlamentar fără o plapumă politică generoasă?

Revenind la afirmaţiile lui Rareş Bogdan ne întrebăm cu toţii cum se simt simandicoşii domni Câmpeanu, rectorul galactic considerat omul serviciilor şi Daniel Constantin, traseist calificat deja la locul de muncă. Toată presa de cazarmă i-a lăudat pe traseiştii care au dezartat din Pro România, Orban i-a băgat în staul iar acum Rareş Bogdan îi face broaşte râioase. Păi se poate? E de aşteptat ca traseiştii din Pro să plece la PSD acum după jignirea supremă sau încearcă un tratament pentru a scăpa de râie? Poate are domnu’ Rareş ceva creme pentru combaterea bolilor de piele.

Iresponsabilitate şi ticăloşie

PNL a ajuns la guvernare pe uşa din dos a democraţiei, prin demersurile anticonstituţionale ale preşedintelui Klaus Iohannis, ajutat de traseiştii de profesie din Parlament şi de unele structuri ale statului mult prea implicate în politică. Ce a rezolvat Iohannis? Totul, pentru el şi grupurile de interese externe pe care le reprezintă. Toate măsurile luate de incoerentul cabinet Orban favorizează marile capitaluri, multinaţionalele şi transferă povara fiscală pe umerii românilor. Cu toate că pe termen scurt s-a achitat de sarcină, Iohannis vrea puterea totală şi forţează anticipatele, profitând de slăbiciunea PSD, partid care vrea să se recompună dar nu prea ştie cum.

Astfel s-a ajuns în situaţia în care la două luni de la numirea noului guvern să se discute public despre demisia premierului surogat Ludovic Orban, fost şomer, impus în fruntea executivului doar ca simplu executant al unor ordine venite de la Palatul Cotroceni. Mai mult, PNL se declară dispus să voteze o eventuală moţiune de cenzură, dacă PSD îşi va asuma acest demers. În ce ţară se mai poate întâmpla aşa ceva?

Ce face Iohannis seamănă izbitor cu ce a făcut Liviu Dragnea, care până să fie închis a căutat să-şi exercite puterea prin soluţii de tip proxy, prin promovarea şi susţinerea unor nulităţi politice.

Cei mai masochişti dintre pământeni?

Dacă ar veni un extraterestru în România ar concluziona instant că cetăţenii acestei ţări sunt cei mai masochişti dintre pământeni. Astfel, străinul dintr-o altă galaxie şi-ar putea explica paradoxul pe care această ţară îl trăieşte periodic, după ce românii împing la guvernare partide de dreapta, sau, mă rog, asumate astfel. Nicio entitate pământească nu ar înţelege cum e posibil ca un partid ca PNL, care evident că nu e capabil să guverneze, poate creşte în sondaje până spre 50%.

Niciun alt partid de pe glob nu şi-ar permite să ia măsuri atât de haotice şi impopulare fără ca cetăţenii să aibă vreo minimă reacţie. PNL, la fel ca fostul PDL, poate tăia salarii, pensii, poate bloca orice majorare de alocaţii, dovedind o lipsă crasă de viziune economică. În timp ce poporul tace. Ameţit de propagandă şi diversiuni.

Dacă lăsăm scenariile SF deoparte, putem redeveni serioşi încercând să înţelegem ce se pregăteşte de fapt pentru viitoarele alegeri. Probabil un soft mult mai performant, care poate da undeva peste 50% din voturi direct PNL.

PSD, la cota de avarie

Partidul Social Democrat e cam praf. Mandatul dezastruos al lui Dragnea a adus PSD la un scor în sondaje în jur de 20%. Nu asta ar fi marea problemă, pentru că în trecut partidul a mai trecut prin şocuri electorale, chiar după o guvernare relativ coerentă. Spre exemplu, în 2005, după victoria în congres a lui Mircea Geoană, PSD avea 15% în intenţiile de vot. Şi a depăşit momentul. Acum, însă, situaţia e mult mai gravă, în principal din cauza distrugerii mecanismelor interne de organizare. Practic, filialele PSD au ajuns un fel de fantome, de forme fără fond, din cauza promovării de către centrala partidului a unor şefi de organizaţii foarte slabi.

Pe de altă parte, liderii care acum promit un nou PSD din februarie sunt fix aceiaşi care l-au girat, linguşit şi susţinut total pe Liviu Dragnea. Ce credibilitate au ei?

Categoric că în România ar fi nevoie de o construcţie de stânga însă pentru asta sunt necesare mai multe mutări politice şi schimbări de fond. O alianţă între PSD şi Pro România ar fi necesară, dar nu suficientă. Cumva regăsim prin judeţe aceleaşi personaje care s-au mutat de la PSD la Pro în ideea că alături de Victor Ponta vor mai prinde un mandat, fie la locale, fie la parlamentare. Nu există prea multe “lumini” politice azi nici în PSD, dar nici în Pro România. O construcţie de stânga ar avea nevoie de feţe noi, de lideri autentici, de tineri pregătiţi şi nu de atârnători sau cocalari de partid.

Nu sesizăm vreo dorinţă din partea PSD de schimbare reală. Acelaşi grup încearcă diverse combinaţii pentru schimbarea imaginii şi cam atât. Se discută acum despre revenirea în partid a celor executaţi de Liviu Dragnea, dar nimeni nu spune că ei au fost excluşi cu votul celor care decid şi azi. Marcel Ciolacu, Gabriela Firea şi alţii se numără printre cei care i-au executat pe Sorin Grindeanu şi pe Victor Ponta. Dacă pe fostul premier timişorean îl vor în PSD, pe Ponta nu. E greu de imaginat o regrupare a stângii fără Victor Ponta, pentru că liderul Pro România este singurul animal politic autentic din filmul acesta. Stânga din România duce lipsă de comunicatori, iar Ponta e singurul care poate transmite un mesaj politic coerent la nivel naţional.

Mergând pe scenariul vehiculat în media despre o posibilă revenire şi candidatură a lui Sorin Grindeanu pentru funcţia de preşedinte, cu cine va lucra acesta în eventualitatea că va ajunge liderul PSD? Care vor fi resorturile interne ce se vor activa brusc astfel încât partidul să depăşească hăul în care se află.

Nu există soluţii instant pentru PSD; partidul nu are timp şi probabil că nici nu e pregătit pentru o reală schimbare. Se caută scurtături şi scheme de supravieţuire politică. Avantajul cel mare e că PNL guvernează prost şi are o echipă guvernamentală sub cea a cabinetului Dăncilă. Pe acest fond PSD poate recupera teren, însă tot nu e suficient pentru o consolidare pe termen lung. Doar viziunea politică şi reorganizarea pe baze corecte în teritoriu pot reclădi un partid politic. Cu ultracentralizarea deciziei şi cu politica făcută la televizor nu se rezolvă nimic. Doar se cârpeşte.

Descompunerea clasei politice

Probabil că nimic nu se va schimba în mediul politic românesc. Cel puţin în următorii 100 de ani. Ce vedem zilele acestea în spaţiul public reprezintă un proces accelerat de descompunere a tuturor partidelor politice. Cauza principală este centralismul feroce care domină ţara de 30 de ani. La Bucureşti se fac şi se desfac toate. Forurile statutare locale ale partidelor – indiferent că vorbim despre PNL, PSD sau de alţi sateliţi conjuncturali ai celor două partide – sunt de fapt o proiecţie a dorinţei şefilor de clan din capitală. Da, pot fi numiţi şefi de clan, pentru că organizarea funcţionează în acest fel. Cu precizarea că lipseşte onoarea şi demnitatea care au caracterizat în istorie clanurile, aşa cum existau ele în Scoţia de exemplu. La noi, avem clanuri fanariote, care îşi exercită influenţa asupra întregii ţări.

Traseismul politic la care asistăm acum este nu doar respingător, dar el afectează în continuare dezvoltarea ţării. Cum e posibil ca unii care au trecut pe la mai multe partide politice să continue să peroreze în studiourile televiziunilor şi să fie în continuare promovaţi? Pe un Daniel Constantin sau Câmpeanu şi pe alţii de teapa lor o să îi vedem şi mai departe în viitorul Parlament, via PNL. După un slalom uriaş. Probabil că nici ei nu mai ştiu în ce partid se află. Acest gen de personaje se multiplică, se recompun funcţie de interesele altor grupări de putere din ţară, dar şi din afară. Se întâmplă asta tot din cauza centralismului excesiv, pentru că astfel de politruci vor fi impuşi pe listă în anumite judeţe. Fără ca filialele de acolo să aibă un cuvânt de spus. Practica asta a avizării la centru a listelor de candidaţi pentru toate alegerile reprezintă un cancer administrativ şi o formă de perpetuare a unui mod bolnăvicios de a face politică. De ce oare în judeţele din ţară nu mai apar lideri politici puternici, în niciun partid? Pentru că Bucureştiul nu doreşte asta!

În trecut, au mai existat forme de promovare a organizaţiilor judeţene, unul dintre exemple fiind chiar PSD, în epoca Iliescu-Năstase. Atunci exista o oarecare autonomie a partidelor politice în teritoriu, iar în filiale uşa era deschisă pentru profesionişti. Sigur că valul aducea şi diverşi profitori, nu puţini, însă pe lângă aceştia puteau să acceadă şi oameni pregătiţi. De aici şi resursa umană de care a beneficiat acest partid ani de zile. Acum însă lucrurile stau exact pe dos. Perioada Dragnea a adus în funcţii politice oameni din ce în ce mai slabi. Au fost promovaţi indivizi incapabili să susţină o conferinţă de presă cap coadă. Tot centralismul a fost factorul favorizant. Bucureştiul nu are nevoie de oameni de forţă, pregătiţi, capabili să conducă. Bucureştiul preferă slugile, iar asta e valabil azi pentru toate formaţiunile politice. În timp ce Europa postbelică s-a dezvoltat pe sistemul autonomiei politice locale, regionale, la noi şurubul absurd al centralizării se tot strânge. Şi toţi asistăm fără nicio reacţie, deşi ţara se descompune în paralel cu partidele politice.

Dosarul Anveloparea

Anul politic 2020 a început prost pentru actualul primar al Timişoarei, Nicolae Robu. De fapt precedentul s-a încheiat dezastruos după ce DNA l-a trimis în judecată în dosarul retrocedărilor ilegale, împreună cu fostul primar Ciuhandu şi alţi funcţionari. Pus faţă în faţă cu detractorii din partidul său, Robu – care este un animal politic versat – a ieşit primul la atac şi a trimis o depeşă către primarii PNL Timiş în care anunţă că ar putea candida independent dacă partidul se delimitează de el. A smart move! Mai mult, Nicolae Robu vorbeşte despre “penalii” din PNL care şi-au rezolvat problemele cu justiţia, cum ar fi Ludovic Orban, Vasile Blaga şi alţii. Încă preşedinte al filialei PNL Timiş, Robu a încercat prin scrisoarea destinată primarilor să prevină o execuţie sumară a sa, deşi nu e într-o relaţie bună cu edilii penelişti din judeţ.

Alt dosar?

Surse politice susţin însă că Robu va fi înlocuit de parlamentarul PNL Marilen Pirtea, rectorul UVT, care ar putea candida la primărie. Potrivit speculaţiilor care circulă în mediile politice, pe numele lui Nicolae Robu ar putea fi deschis un nou dosar, cel privind anveloparea unor blocuri din Timişoara. Surse apropiate de DNA susţin că dosarul e finalizat şi ar urma să fie trimis în instanţă. Dacă se va întâmpla asta, atunci Robu ar fi scos probabil din cursa pentru al treilea mandat. Rămâne de văzut…