Conducerile restrânse ale PSD și PNL par decise să obțină puterea totală anul acesta, profitând de faptul că dețin controlul în instituțiile publice și dispun de un uriaș (chiar periculos pentru democrație) aparat de propagandă, alimentat cu fonduri publice. Candidaturile comune în marile orașe le pot asigura celor două partide un control discreționar și asupra bugetelor locale, știut fiind faptul că oricum la București se împarte tortul investițiilor, centralismul de la noi fiind unul de factură sovietică, poate chiar mai aplicat. Cum autonomia locală este oricum o expresie în vânt, dacă mamutul ce se va construi anul acesta pune mâna și pe consiliile municipale, atunci putem considera că dezvoltarea reală în teritoriu e o poveste de adormit copiii mari. 

Privind spre cum arată administrația țării și cum sunt gestionate resursele publice putem observa foarte ușor că în ciuda unei majorități ultraconfortabile în Parlament, coaliția guvernează haotic, cu întreruperi, incoerent și mai ales în folosul camarilei de partid. Corupția și abuzul de putere sunt două elemente care s-au dezvoltat incredibil în ultimii ani, în timp ce procurorii lucrează doar la dosare nesemnificative. După ce ani de zile lupta anticorupție a fost utilizată de cei de la putere împotriva adversarilor incomozi, acum nici măcar nu se mai discută despre fenomenul uriaș al corupției în interiorul statului român. Cei puși în funcții trebuie „să de ascultare” mai întâi șefului de partid, apoi cercului de prieteni politici, iar dacă mai e loc de lege o aplică, însă doar după ce e sigur că nu afectează vreo firmă de casă. Probabil că din vizitele dese pe la mănăstiri și locuri sfinte, politicienii de Dâmbovița au prins doar partea cu ascultarea și au ignorat porunca supremă „să nu furi”. Iar înaltele fețe bisericești care girează compotul politic de la noi se feresc de condamnarea publică a fenomenului corupției precum răul de tămâie. 

Dacă în trecut se mai păstrau aparențele, acum totul e pe față, ostentativ, abuziv, când vorbim de majoritatea politică actuală. Iar asta se întâmplă și pentru că presa mainstream – cu mici excepții – este cumpărată cu bani de la bugetul de stat, jurnaliștii care în trecut mai mușcau din putere fiind în faza dinților de lapte. Sigur că cei care încă rezistă și fac presă sunt tot mai puțini și tot mai singuri. 

Cum s-ar putea depăși acest moment critic pentru țară? Foarte simplu, cu o prezență masivă la vot, ceea ce nu e foarte probabil având în vedere scârba evidentă a oamenilor față de spectacolul grotesc din politică. Partidele de opoziție sunt marginalizate de presa mare, însă au la dispoziție mijloace mult mai simple și metode infinit mai directe pentru a ajunge la cetățean, care e foarte greu de mobilizat în anul 2024. Dacă la urne se vor prezenta masiv doar electoratele captive ale PSD și PNL, atunci putem să ne așteptăm la un succes major al actualei puteri, care nu mai e compusă de facto din două partide, ci dintr-o grupare transpartinică ce se îmbogățește nu electoral, ci mai ales ‘pe persoană fizică”, vorba unui fost fruntaș pesedist din perioada de glorie și corupție a acestui partid.

Preluare foto: unsplash.com