L-au înjurat din prima zi a scandalului de parcă ar fi fost vreun infractor internațional. L-au ironizat pentru că părinții săi, disperați, au ieșit public să-l apere. I-au dus în derizoriu talentul unic, palmaresul uriaș, iar mai apoi au făcut mișto de el pentru că e sârb.

Inclusiv parlamentarul ăla care se bâlbâie de la emoții când apare pe tv a făcut caterincă despre Serbia. Platourile tv din București suportă orice, acolo e cald, comod, se știu toți între ei, prezentatori, comentatori, atârnători din politică și media, toată fauna care minte țara asta de mai bine de 20 de ani. A fost un cor al celor mai urâte personaje din spațiul mediatic bucureștean, care au primit sarcina de la sponsori să îl batjocorească pe cel mai mare jucător de tenis al momentului.

Unii au descoperit că sportivul are o locuință în Monte Carlo, iar după asta au urmat alte mesaje scârboase, cu iz proletcultist. Probabil că propagandiștii sovietici care au operat în anii ’50 în România aveau fix aceleași tehnici și tactici de manipulare.

Zilele care s-au scurs urmărind acest scandal cu miză uriașă ne-au demonstrat, chiar dacă nu mai era nevoie, că în România și spațiul public este capturat, nu doar cel politic. Acolo unde ar trebui să fie vorba despre liberă exprimare, e liberă propagandă și cam atât. Foarte puținele excepții ne confirmă doar o regulă ce funcționează draconic la noi, regula celui care plătește cel mai bine.

În tot acest trist și fără perspectivă decor, una dintre puținele emisiuni care se mai pot urmări la noi este cea realizată de Victor Ciutacu, un ziarist care nu și-a uitat misiunea.

P.S. Sunt convins că cei care l-au înjurat cel mai tare pe Nole dacă l-ar întâlni l-ar ruga să le dea un autograf, să se laude apoi cu el pe Facebook.

N.Ivan